Jafurile armate au devenit un fapt uzual în această țară, lovită grav de criza economică. Hoții înarmați bat la geamurile mașinilor blocate în trafic și spun: „Dă-mi orice!”.
Bărbații fură telefoane mobile și bijuterii de la pietoni, pe stradă. Răpitorii de copii urmăesc oamenii până acasă, seara, apoi cer răscumpărare de la familiile celor luați de pe stradă.
Să termini o zi teafăr și nevătămat în capitala Venezuelei, Caracas, a devenit o aventură în unul dintre cele mai periculoase orașe dn lume. Ai nevoie de atenție, precauție și o bună planificare a întregii zile, scrie presa britanică.
După ce economia venezueleană s-a prăbușit, criminalitatea a crescut și au apărut noi grupări care seamănă teroarea și teama în rândul oamenilor onbșinuiți. Iată ce au povestit pentru New York Times patru localnici. Cum reușesc ei să se păzească de pericole pe timpul zilei?
Manuel Medina are 28 de ani și este doctor.
Este șeful secției chirurgie la urgență la Spitalul Universitar Caracas. Mulți medici și asistente au fugit peste graniță și-au căutat locuri de muncă acolo, iar tineri absolvenți, ca Medina, au mari șanse să reușească în altă parte.
Riscul criminalității violente este cel care îl determină pe tânărul doctor să se întrebe dacă nu ar trebui să plece din Venezuela, dar, deocamdată, evită șoselele aglomerate și își ascunde telefonul când se află în mașină. „E ca și cum ai fi într-o teamă constantă să ieși din casă”, spune el. „Sunt foarte atent, mă uit mereu în oglinda retrovizoare, să observ motocicliștii, pentru că este una dintre modalitățile cele mai folosite pentru atac”, a explicat el.
Alejandra, 38 de ani, mamă.
Alejandra a cerut să nu i se facă public numele de familie, din rațiuni de securitate. Ea a povestit că a început să caute rute strategice pentru a ajunge la școală, unde își duce cei doi copii, evitând autostrăzile, unde de obicei traficul e aglomerat și poate fi oprită de hoți.Familia ei verifică mereiu imaginile de pe camerele video de securitate instalate la poarta casei. Prorpietatea este înconjurată de garduri electrice și o poartă electricp, dar pentru că de multe ori se produc pene de curent, Alejandra folosește și lacăte, noaptea.
Javier Cortez are 46 de ani, este vânzător.
Lucrează la o firmă de securitate, care a suferit după criza economică. Dar își permite să dețină un sistem de securitate de tipul celor pe care le vinde și conduce o mașină blindată. „Are geamuri mate, nu se poate vedea în mașină nici măcar din față”, a explicat el, adăugând: „Mașina îmi dă liniștea de care am nevoie, știu că nimeni nu mă poate deranja aici”. Continuă să trăiască la fel ca până acum și susține că nu îi e frică să meargă pe stradă, dar recunoaște că nu ia decât lucrurile necesare asupra lui și se îmbracă foarte simplu. Cel mai important atu al său este „atitudine”.
„Viața merge mai departe și trebuie să continui să faci ce ai de făcut, să fii atent, dar fără să devii nebun”, a mai spus el.
Emely Hatem, 26 de ani, studentă.
Obiceiurile i s-au schimbat - nu mai merge în baruri, să se întâlnească cu prietenele, stă peste noapte acasă la prietene, dacă o prinde noaptea în oraș, nu merge niciodată singură. Nu mai participă la cursurile de seară la universitate, din același motiv.
Recent, un motociclist a încercat s-o jefuiască, în momentul în care era oprită în trafic, dar a reușlt să demareze în trombă, când și-a dat seama că nu avea armă. „Toți suntem vulnerabili”, spune Hatem.