Cercetătorii britanici au publicat, marți, un studiu privind 11 țări europene care au luat măsuri de izolare împotriva exploziei virusului SARS-CoV-2.
La ora în care Europa a devenit centrul pandemiei cu coronavirus, măsurile de izolare au contribuit la salvarea vieții a 59.000 de persoane în 11 țări europene, potrivit unui studiu al cercetătorilor britanici.
„Cu măsurile actuale puse în aplicare până la, cel puțin, sfârșitul lunii martie, estimăm că aceste măsuri ar fi împiedicat moartea a 59.000 de persoane în 11, țări până la 31 martie”, potrivit acestui studiu realizat de cercetătorii de la Imperial College London, renumită universitate în domeniul medical.
Acești universitari specializați în epidemiologie și matematică au modelat dinamica epidemiei în Europa și au estimat frânarea contagiunii noului coronavirus, datorită diferitelor măsuri luate în țările studiate la date diferite unele de altele.
Măsurile luate în considerare sunt carantina pentru bolnavi, închiderea școlilor și universităților, interzicerea adunărilor publice, măsuri de distanțare socială și izolare generală. Acestea sunt modele teoretice care presupun în special că aceeași măsură are un impact comparabil în cele 11 țări europene studiate, subliniază cercetătorii, scrie 20 Minutes.
Studiul menționează că în Italia, țară grav lovită de pandemia Covid-19, măsurile stricte luate de autorități au salvat viața a 38.000 de persoane. Urmează Spania, unde cercetătorii britanici au evaluat la 16.000 viețile salvate, Franța (2500), Belgia (560), Germania (550), Marea Britanie (370), Elveția (340), Austria (140), Suedia (82), Danemarca (69) și Norvegia (10).
Cercetătorii subliniază că „se vor evita multe alte decese dacă ne asigurăm că măsurile rămân în vigoare până când transmiterea va scădea la niveluri mici”.
În aceste 11 ţări din Vestul Europei, un total, evaluat între 7 şi 43 de milioane de persoane, a fost infectate cu noul coronavirus SARS-CoV-2, incluzând aproximativ 5,9 milioane de italieni și doar 600.000 de germani, unde nivelul de contagiune este cel mai scăzut, notează studiul.
Diferenţa între numărul cazurilor oficial înregistrate în aceste ţări şi estimările cercetătorilor britanici se explică „fără îndoială în special” prin faptul că, în multe cazuri infecţiile erau „benigne sau fără simptome”. „Capacităţile de depistare” sunt „limitate” iar nu toate cazurile suspecte de COVID-19 au fost depistate.