Rodul primei sale căsnicii, fericită şi armonioasă, cu actriţa Consuela Darie, a fost Ducu (Alexandru) Darie, născut în 1959. Acesta a moştenit farmecul și talentul părinţilor săi, ba chiar i-a depăşit. Răpusă prematur de boală, frumoasa actriţă, cu limbă de moarte, l-a lăsat pe Iurie Darie în grija colegei şi prietenei lor, Anca Pandrea. Rămas văduv, Iura se îndrăgosteşte de aceasta şi rămân împreună până la sfârşit. Au trecut opt ani de când actorul a plecat dintre noi (9 noiembrie 2012).

Avea 83 de ani și era de nerecunoscut. Avusese un accident vascular cerebral și chipul său frumos era schimonosit de suferință. Anca Pandrea a suferit mult, are fotografia soțului iubit în toată casa. Are acum 75 de ani și bolile au început să o sâcâie. Iurie Darie era foarte talentat la desen și a dat admitere la Arte, dar și la Tetru și Film. A fost admis la ambele facultăți, dar a ales scena.

A jucat în filme de la 24 de ani. Totodată, s-a remarcat și în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini. Într-o vreme făcea și turnee prin țară cu spectacole pentru copii, în care istorisea și desena o poveste simplă, dar plină de haz și de învățăminte. Iurie Darie a jucat în filme de aur ale cinematografiei româneşti, ne-a încântat inimile cu rolurile lui de veşnic îndrăgostit. Destinul l-a legat de multe ori de orașul Braşov. Aici a filmat „Dragoste la zero grade“ (1964), aici a prezentat primul Cerb de Aur.

Şi tot la Braşov, a primit diploma de onoare şi medalia jubiliară la împlinirea a 40 de ani de la prima ediţie a festivalului. În acte, se numea Iurie Maximciuc (Darie era numele mamei) şi s-a născut în Basarabia. În copilărie, păştea vitele, împreună cu verii lui și se jucau „de-a Radio-România“. În 1944, când tatăl său adoptiv a murit pe front, Iurie, împreună cu sora lui Raisa şi cu mama lui s-au refugiat în satul Cebza, lângă Timişoara.

În satul bănăţean, adolescentul avea să iasă pentru prima oară pe scenă, ca şcolar, în piesa „Nu vreau să mă însor“.Rolul lui era să stea într-un sac şi să fie ciomăgit. Publicul s-a distrat, iar preotul i-a spus că are talent de actor. După doi ani, familia lui s-a mutat la Timişoara. Aici, liceanul a jucat în piesa de teatru „Iepuroii“, ca june prim, rol ce avea să i se potrivească de-a lungul întregii cariere.

Citiți integral articolul scris de Marina Dohi în Rețete și vedete.