Actorul Marcel Iureş revine în această seară, pe scena Odeonului, în premiera „Camera de hotel“, pusă în scenă de Alexandru Dabija. Trilogia analizează dramele psihologice ale cuplurilor care merită sau nu să aibă copii.

Merităm să avem copii? Iată o întrebare-cheie în trilogia „Camera de hotel“, care a fost montată de regizorul Alexandru Dabija şi se va juca în această seară, precum şi mâine-seară, de la ora 19.00, la Teatrul Odeon.

Toate cele trei momente ale spectacolului („Şmecherii“, „Pana de curent“, „Doamna „Kashfi“) se întâmplă într-un decor simplu, al unei camere de hotel, din care vedem un pat, precum şi o recepţie improvizată. Piesa, scrisă de dramaturgul Barry Gifford, a fost tradusă de regizor alături de Tamara Suşoi, având o distribuţie de excepţie: Marcel Iureş, Dorina Lazăr, Antoaneta Zaharia. Copilul, axul trilogiei

„Tema copilului este axul trilogiei: într-un hotel se întâmplă trei episoade care au punct comun un prunc mort, unul invizibil şi, la final, unul vizibil. Tot backgroundul e profund psihologic, problema este unde te opreşti cu boala, cu latura psihologică, să dai o motivaţie, să dai o credibilitate, asta înseamnă transfigurare în teatru“, mărturiseşte Marcel Iureş, care îl interpretează pe personajul Boca în prima parte a trilogiei „Şmecherii“.

Antoaneta Zaharia o joacă, în acest episod, pe prostituata Darlene, care se culcă în final cu Louis (Mircea Constantinescu), un vechi prieten al lui Boca. Recepţionerul (Mugur Arvunescu) veghează toate întâmplările. De la târfă la mamă disperată

Tânăra actriţă Antoaneta Zaharia reuşeşte performanţa să întruchipeze trei ipostaze cu totul deosebite: o târfă, o femeie care înnebuneş te de durere că şi-a pierdut copilul, pentru a juca, în final, o mamă modernă. „Aşa de bolnavă sau de paraşută n-am fost niciodată. E un text de profunzime, o întoarcere spre teatru clasic asumat“, povesteşte actriţa.

Deşi se aştepta ca Marcel Iureş să fie capricios, ea a descoperit un actor surprinzător, cu o atitudine profesionistă, care-şi stăpâneşte foarte bine instrumentele şi le aplică cu precizie şi eficienţă.

Iureş se întoarce pe scena Teatrului Odeon, după ce i-a mai interpretat aici pe Richard al IIIlea (1993) şi pe Chiriac ( „O noapte furtunoasă“, 1998), în două montări ale lui Mihai Măniuţiu.

Rafinamentul unui regizor

Alexandru Dabija a mai pus în scenă recent la Odeon spectacolul „Ionesco - Cinci piese scurte“. El creează spectacole aerate, în care accentul se pune pe cuvânt, pe gest, pe trăire, iar actorii nu mai sunt umbriţi de decoruri. „Îl ador pe Dabija, în faza regizorală de acum. Montările sunt nişte bijuterii, nişte peniţe japoneze, adevărate haiku-uri“, spune Dorina Lazăr.

„Alexandru Dabija face regie cu foarte multă măsură, cu respect, cu bun-simţ, cu multă bună-cuviinţă“, completează Marcel Iureş. În acest spectacol, Dabija semnează şi scenografia, alături de Laura Paraschiv. Purificarea şi poezia prin vorbe Realitatea e dură, mai mult, ea frizează nebunia şi patologicul, distrugerea şi autodistrugerea, în spectacolul în care mai joacă Liana Mărgineanu, Paula Niculiţă, Mircea Constantinescu, Pavel Bartoş. Însă piesa are multe momente de duioşie, în prima parte când Boca (Marcel Iureş) îşi aminteşte de o secvenţă din copilăria sa, dar şi în „Pană de curent“, unde nebunia femeii, rămasă suspendată, fără copil, este vegheată cu dragoste şi cu devotament de soţul Danny (Pavel Bartoş). „E o galerie de bolnavi, care acum sunt spectre, acum sunt normali, acum sunt reali, acum sunt imaginari“, subliniază Marcel Iureş.

„Dincolo de nebunie, se află multă duioşie şi delicateţe, ca în spatele aripilor unui fluture. Salvarea e să comunici răul. Să spui lucrurilor pe nume, numai aşa te purifici. A pune degetul pe rănile interioare adânci te purifică în final“, subliniază Dorina Lazăr.

Marcel Iureş, actor  „Cine merită să aibă copii? Dau lumii un copil normal, pe care ne putem bizui mai încolo? E o filosofie adâncă! E ceea ce trăim noi astăzi. Piesa ne pune în faţă realităţi crude.“ DRAMATURG Scenaristul lui David Lynch

Barry Gifford, născut în 1946, la Chicago, este un poet, romancier, editor, eseist, biograf, memorialist, scenarist american multipremiat, ale cărui cărţi au fost traduse în 23 de limbi. A colaborat cu regizorul David Lynch, care i-a ecranizat romanul „Suflet sălbatic“, scris în 1984, transformându-l într-un film premiat cu Palme d’Or la Cannes. Tot David Lynch i-a comandat scrierea pieselor care formează trilogia „Camera de Hotel“. Două dintre ele au fost şi regizate de acesta şi difuzate în 1993 la HBO. A continuat colaborarea cu Lynch şi pentru scenariul filmului „Lost Highway“, realizat în 1997. Romanul său „Perdita Durango“ a fost ecranizat în 1997 de către regizorul spaniol Alex de la Iglesia. În 2003 a scris împreună cu Matt Dillon scenariul filmului „City of Ghost“, iar pentru Francis Ford Coppola a scris scenariul filmului „Pe drum“, după Jack Kerouac.