IULIAN COMANESCU: Prima executie pe internet

Stirea despre executia lui Saddam Hussein ar fi fost cu totul alta fara anonimul care a inregistrat-o pe telefonul mobil.

Procesul lui Hussein ar fi trecut drept unul aproape onorabil daca pe internet nu s-ar fi raspandit filmuletul de doua minute si 37 de secunde care atesta faptul ca dictatorul a fost insultat, pare-se de garzile din incapere. Dupa film, moartea lui poate fi lesne interpretata ca o reglare de conturi intre majoritatea siita din Irak, ajunsa la putere cu concursul Statelor Unite, si minoritatea sunnita, al carei reprezentant era Saddam.

Sa ne imaginam cum ar fi aratat evenimentele fara inregistrare. CNN si BBC ar fi anuntat executia la prima ora a diminetii, apoi ar fi aparut cateva speculatii cu privire la graba cu care s-a petrecut aceasta si cam atat. Filmul insa exista, asa ca joi, „New York Times” prelua reactiile consternate ale catorva congresmeni republicani, sustinatori fideli ai lui Bush.

O jucarie care se gaseste la orice colt de strada modifica asadar echilibrul de forte geopolitic. Implicit, prin girul acordat noului regim din Irak, Bush si sustinatorii sai trebuie sa suporte un blam pentru ceea ce s-a petrecut cu Saddam. Toata povestea arata inca o data felul cum se raspandeste informatia azi.

Schimbări pe piața imobiliară. Investițiile, reglementate printr-o lege nouă

Atac israelian în Iran. Explozii puternice în Iran, Irak și Siria

Incercarile irakienilor de a afla „vinovatul” pentru film nu au nicio relevanta, fiindca „vinovatul” nu e vinovat decat de a fi actionat in virtutea curiozitatii proprii, care contine in sambure principiile accesului la informatie. Faptul ca pe internet si, mai apoi, pe marile canale media a fost difuzata inregistrarea unei morti se justifica prin incarcatura politica a acesteia, deci prin interesul public.

Desigur, executia new media a lui Saddam reprezinta un adevar partial, in sensul in care necesita analiza si contextualizare pentru aparitia semnificatiilor. E vorba chiar de un adevar al celor putini, sunnitii, in sens militant, dar tocmai asta spune destule despre forta noilor tehnologii. In secolul al XXI-lea, marile canale de informatie sunt nominal ale unor mari proprietari media, dar, prin audienta atinsa, ele apartin celor multi, ba chiar foarte multi. Mitul lui David si Goliat persista, doar ca David are, in locul prastiei, mobil si laptop, iar razboiul nu se mai poarta cu pietre, ci cu biti de informatie.