Muza revoluţiei portocalii nu a obţinut numărul necesar de voturi pentru a fi confirmată marţi în funcţia de prim-ministru al Ucrainei. La numai două zile, însă, preşedintele Viktor Iuşcenko a propus-o din nou parlamentului pentru funcţia de premier.

Frumoasă şi bogată, Iulia
Timoşenko este cea mai puternică femeie din Ucraina. Mai mult decât atât, imaginea ei a căpătat proporţii mitologice. A fost numită „Prinţesa portocalie“, „Prinţesa gazului“, „Zeiţa Revoluţiei“, „Prinţesa Leia a politicii ucrainene“ sau „Ioana D’Arc în variantă slavă“.

Relaţia
cu preşedintele

Înainte de a deveni pentru
prima dată prim-ministru, Iulia Timoşenko era considerată cel mai important aliat al lui Iuşcenko. De altfel, ea a fost şi unul dintre liderii-cheie ai revoluţiei portocalii, în urma căreia liderul opoziţiei de atunci a ajuns la putere.

Cu toate acestea, relaţia
dintre ei nu a fost lipsită însă de tensiuni. Chiar Iuşcenko a fost cel care a înlăturat-o de la şefia guvernului ucrainean în septembrie 2005. Ba, mai mult, liderul ucrainean a criticat munca pe care Timoşenko a desfăşurat-o ca şef al guvernului, sugerând că a dus la o stagnare economică şi la conflicte politice în interiorul coaliţiei de guvernământ.

Alianţa dintre ei s-a refăcut
după ultimele alegeri, Iuşcenko fiind acum mai hotărât ca niciodată. O vrea din nou premier pe Iulia Timoşenko.

Un politician popular


Într-o ţară privită ca una
dintre cele mai corupte din lume, mesajul ei anticorupţie a fost privit cu speranţă, iar ucrainenii au făcut abstracţie de trecutul ei controversat şi i-au dat încrederea şi votul lor la ultimele alegeri. Atacurile sale directe împotriva oligarhilor care s-au îmbogăţit sub fosta administraţie a lui Leonid Kucima i-au crescut popularitatea în rândul multor ucraineni, frustraţi din cauza anilor de stagnare economică şi de corupţie din Ucraina.

În alegerile parlamentare
din 2002, Timoşenko a obţinut un procent de 8%, în 2006, 22%, iar în 2007 partidul ei a obţinut 31%.

Succesul
unei campanii isteţe

Potrivit BBC, reuşita ei în
bătălia electorală s-a datorat în mare măsură şi campaniei ei de promovare. „Campania pentru Blocul Iulia Timoşenko (BYT) a abordat culoarea albă şi, ca simbol, o inimă roşie“, scrie BBC.

Citat de aceeaşi sursă,
Andrew Wilson, profesor la Şcoala londoneză de studii slavonice şi est-europene, spune că prin această campanie Timoşenko transmite feminitate, putere, farmec, dar şi identitate naţională, astfel încât este recunoscută imediat. „Inima este un mesaj politic – al ei este politica principiului moral, opusă compromisului josnic. Într-un fel, ea este inima – conştiinţa – naţiunii“, crede Wilson.

Ca reacţie la criticile care i
s-au adus, potrivit cărora înfăţişarea ei este asemănătoare cu a unei femei de la ţară, datorată părului împletit, Wilson spune că fostul premier ucrainean seamănă din acest punct de vedere cu Eva Peron; pe deo parte, este de partea celor săraci, pe de alta, se îmbracă în haine scumpe.

Sexy în lumea bărbaţilor


În 2005, Iulia Timoşenko a
apărut pe prima pagină a revistei „Elle“ din Ucraina. Intervievată de jurnaliştii acestei reviste, Timoşenko a spus că este mândră de felul în care arată şi că-şi foloseşte din plin feminitatea în lumea politică, dominată de bărbaţi.

Ea spune că imaginea ei este
una naturală şi că nu are timp de tratamente de frumuseţe. Părul prins aproape mereu într-o coadă împletită a devenit deja un element distinctiv al imaginii ei.

Consultantul său de imagine, Oleh Pokalciuk, cel care a venit cu această idee la începutul anilor 2000, a declarat, citat de BBC, că a vrut ca astfel Timoşenko să devină arhetipul femeii ucrainene. „Am creat imaginea unei profesoare modeste de la ţară. Un tipar vizual prin haine şi tunsoare, o imagine retro care evocă amintiri din copilărie şi adolescenţă… haine simple, tunsoare simplă, arhetipul femeii ucrainene“, a spus Pokalciuk.

În ciuda imaginii sale delicate, Timoşenko este o femeie puternică. Nici nu e de mirare dacă modelul său este fostul prim-ministru britanic, Margaret Thatcher. „Femeile luptă mai mult pentru a reuşi, dar asta ne face mai puternice“, a spus fostul prim-ministru într-un interviu pentru „Financial Times“.

LID
ER

teva declaraţii ale Iuliei Timoşenko

>
„Am fost o persoană apolitică în urmă cu câţiva ani, deşi cred că întotdeauna am avut unele tendinţe de lider informal.“ – „Girodivite“

> „Visul meu este o Ucraină frumoasă, demnă de comunitatea europeană.“ – „Voice of America“

>
„O să vă dezamăgesc cititorii, dar nu fac nimic special pentru a arăta aşa. După ce lucrezi 16 ore pe zi, singurul timp care îţi rămâne este pentru somn.“ – „Elle“

>
„Nu sunt în căutarea puterii. Eu ofer doar politica necesară pentru a fi posibilă reînvierea ţării mele.“ – „Pravda“, Ucraina

BIOGRAFI
E

V
iaţa unei femei-politician

>
1960 – Se naşte în Dnepropetrovsk, în partea de est a Ucrainei.

>
1979 – Îşi începe studiile de cibernetică şi se căsătoreşte cu Aleksandr Timoşenko.

>
1980 – Se naşte fetiţa lor, Eugenia.

>
1984 – Termină facultatea şi începe să lucreze ca inginer economic într-o fabrică din oraşul natal.

>
1989- 1991 – Lucrează ca business manager tot în Dnepropetrovsk.

>
1991 – Devine manager al Ukrainian Oil Corporation, iar din 2005 este şefa United Energy Systems din Ucraina

>
1996 – Ajunge pentru prima dată în parlament, în urma alegerilor din regiunea Kirovograd.

>
1988 – Biserica Ortodoxă îi acordă Crucea Ordinului Sfintei Varvara, pentru serviciul pe care l-a adus naţiunii ucrainene. În acelaşi an, devine liderul partidului „Batkivşina“ şi este numită profesor în economie, scriind mai mult de 50 de lucrări ştiinţifice economice. Tot în 1998 este numită de Viktor Iuşcenko, actualul preşedinte ucrainean, viceprim-ministru.

>
2000 – Soţul ei este arestat.

>
2001 – Asasinarea jurnalistei Georgi Gongadze o face pe Iulia Timoşenko să fondeze „National Rescue Forum“ (NRF) care s-a transformat în acelaşi an în „Blocul Iulia Timoşenko“.

La începutul acestui an a fost
arestată, fiind acuzată că a făcut contrabandă cu gaz între 1995 şi 1997, în timp ce era preşedinta United Energy Systems din Ucraina. A fost eliberată câteva săptămâni mai târziu. Suporterii ei politici au organizat mai multe proteste în faţa închisorii în care aceasta era ţinută în custodie. Potrivit Iuliei Timoşenko, acuzaţiile care i s-au adus atunci au fost fabricate de regimul Kucima, sub influenţa oligarhilor ameninţaţi de eforturile ei de eradicare a corupţiei.

>
2004 – Revoluţia portocalie o va face populară, iar în februarie 2005 este numită prim-ministru.

>
2005 – Revista „Forbes“ o clasează pe locul trei printre cele mai puternice femei din lume.

>
2007 – Printr-o coaliţie cu partidul preşedintelui Viktor Iuşcenko se formează majoritatea parlamentară.

ŞAS
E CARACTERISTICI

Por
tret prin filtrul presei internaţionale

>
ELEGANTĂ. „Cu imaginea sa obişnuită, cu părul împletit şi cu ţinute de firmă, Iulia Timoşenko şi-a câştigat porecla de «Prinţesa portocalie» în timpul revoluţiei liberale din Ucraina, din 2004.“ – BBC

> CONTROVERSATĂ. „Imaginea ei care aduce întrucâtva cu o femeie de la ţară este înşelătoare. Este, de fapt, o femeie foarte bogată, existând multe controverse în ceea ce priveşte modul în care şi-a câştigat averea înainte de a intra în politică.“ – „The Guardian“

> COMPETENTĂ. „Charismatică, competentă şi decisă.“ – „Time“

>
POPULARĂ. „Timoşenko şi-a câştigat averea printr-un comerţ cu gaz mai puţin transparent la mijlocul anilor ’90, dar mai apoi a reuşit să-şi transforme imaginea într-una a unei luptătoare populare împotriva oligarhilor ucraineni.“ – „Financial Times“

>
CHARISMATICĂ. „Se spune despre ea că l-ar fi vrăjit chiar şi pe preşedintele rus Vladimir Putin în cadrul unei vizite pe care acesta a făcut-o la Kiev.“ – BBC

>
PUTERNICĂ. „S-a prezentat ca o luptătoare pentru dreptate, drept conştiinţă a naţiunii, salvatoarea Ucrainei şi a reuşit să-şi creeze o imagine la fel de bună ca şi discursurile ei.“ BCC