Autorul îi reproşează lui Conte că „Nu mai este gata să treacă la atac. Nu mai este pregătit să lovească Uniunea Europeană, nu mai este şeful guvernului sceptic în înfruntările cu regulile de la Bruxelles. Incendiatorul s-a transformat în pompier.  Dacă Italia la început avea un premier al unei majorităţi compusă din Liga şi Mişcarea Cinci Stele, acum se pomeneşte cu premierul unui potenţial guvern de centru-stânga, cu o cu totul altă linie politică faţă de precedentul.

Lorenzo Vita continuă, acuzând faptul că nu mai observă „Nicio înfruntare cu Uniunea Europeană franco-germană, nicio legătură cu Rusia lui Putin, niciun atac la regulile financiare de la Bruxelles. Doar confirmarea axei (personale) cu Donald Trump şi apoi, o nouă mare prietenie cu cancelariile europene, de la Bruxelles la Berlin trecând printr-o reînnoită axă cu Parisul. Asta având în vedere că pentru Emmanuel Macorn va fi mai simplu să comunice cu Italia unui guvern supus, decât cu duşmanul său numărul unu, Liga lui Matteo Salvini”.

Răzvrătitul Conte, alături trup şi suflet de Salvini, a devenit brusc supus UE

„Giuseppe Conte, premierul unui guvern cel mai eurosceptic din Europa, poate cel mai advers la anumite logici, după Regatul Unit, cel al Brexitului, se pomeneşte brusc a fi şeful unui guvern de cu totul altă factură. Afară suveraniştii, trăiască anti-suveraniştii… şi totul se schimbă. Totul, cu excepţia şefiei, reuşind să se impună ca noul garant al Constituţiei şi al aparteneţei la consensul european. Conte-bis„, a mai scris jurnalistul.

O lecţie de politică? Bineînţeles, spune editorialistul

„Dar e mai ales o lecţie care priveşte relaţiile dintre Europa şi Statele membre. Adică Uniunea Europeană ştie cum să aduleze, să pună presiune şi să împingă guvernele spre adoptarea politicilor necontrare calităţii de membru al marii „familii” europene…”, subliniază Lorenzo Vita.

Primul care a înţeles ce înseamnă să fii fidel a fost Alexisis Tsipras

A fost convocat la Bruxelles după ce a făcut gălăgie şi l-au făcut să-şi schimbe ideile. A fost simbolul unei stângi radicale care s-a redescoperit brusc europenistă. Apoi îl avem pe Viktor Orban, care este încă ghimpele din coastele Europei, dar de fapt nu pleacă din PPE şi nici din Uniune, confirmând că parteneriatul strategic cu Germania este mai puternic ca niciodată. În acest sens, schimbarea de macaz a Italiei este îngrijorătoare, iar expresia acordată de „cameleonică” i se potriveşte ca o mănuşă”.

Concluzia jurnalistului despre Italia: „Adio suveranism, bine ai venit supuşenie! În faţa Europei, a SUA şi a oricărui nou partener care ştie să fie stăpân peste Marea Peninsulă”. În această notă încheie editorialul său Lorenzo Vita.

Te-ar putea interesa și: