Întoarcerea armelor la 23 august 1944 nu este prima trădare pe care au acuzat-o conducătorii germani din partea țării noastre. Astfel de acuzații la adresa românilor au mai fost proferate și în primul război mondial.
Istoria secretă. Germanii au condamnat cu vehemență intrarea României în război alături de Antantă împotriva Puterilor Centrale.
Iată ce spunea cancelarul german Theobald von Bethmann- Hollweg : „Răposatul rege (Carol I n.r.) considera un sofism obiecția potrivit căreia România nu a fost informată și consultată cu privire la acțiunea austro-ungară în ceea ce privește Serbia (declararea războiului n.r.).
Dar, când a avut loc ședința de decizie a Consiliului Coroanei, bătrânul rege nu a reușit (să se impună n.r.) în fața Guvernului. Prim ministrul, în ciuda obligațiilor tratatului, simpatiza cu Puterile Antantei.
La scurt timp, regele a murit ca urmare a emoțiilor cauzate de faptul că România era o trădătoare a aliaților ei.
Politica românească era acum ghidată de premierul Brătianu, care a încercat să obțină câștiguri, fără a face mari sacrificii, în detrimentul părții care ar fi înfrântă în război.
Vești fabuloase pentru Trump! I se mărește familia!
Ideea principală a fost să descopere la timp care parte urma să obțină victoria finală, pentru a nu ajunge prea târziu. Cu toate acestea, în primul an de război, probabil după căderea lui Lemberg, premierul Brătianu, fără să-și anunțe suveranul, a încheiat un tratat de neutralitate cu Rusia.
Plata trădării
După căderea lui Przemysl, a crezut că a sosit momentul să ajungă la o înțelegere cu privire la plata trădării sale asemănătoare cu cea a lui Iuda.
Dar negocierile nu au reușit. Rusia a dorit să-și sporească vastul imperiu prin luarea Bucovinei, în timp ce România nu numai că nrâvnea la aceeași Bucovină, ci și la tot teritoriul maghiar până la Tisa”.
Istoria secretă a unei alianțe. Cuvintele extrem de dure la adresa guvernului român fac referire la obligațiile asumate de România prin acordul secret cu Austro-Ungaria. Aceasta a fost încheiat pe 18 octombrie 1883. Pe el și-au pus semnătura și reprezentanții Germaniei pe 30 octombrie 1883. Actul avea să fie reînnoit în preajma primei conflagrații mondiale .
În ce măsură aveau dreptate germanii să vorbească de o trădare, nu putem afla decât studiind atât conjunctura internațională în care fusese semnat acordul, cât și prevederile lui,
Forțați de împrejurări
Obținerea independenței țării după războiul ruso-româno-turc din 1877- 1878 nu a fost un proces deloc ușor. Congresul de la Berlin a condiţionat această recunoaștere de modificarea art. 7 din Constituţie,
Mai mult, poziţia de forţă adoptată de Imperiul ţarist față de România, după încheierii ostilităţilor cu otomanii, a șocat în clasa politică românească.
Fabulosul palat al lui Putin. Navalnîi îi dă lovitura Țarului
S-a început căutarea febrilă a unui aliat contra țarismului. De ce au preferat românii o alință cu Germania și Austro-Ungaria, în ciuda puternicelor sentimente filo-franceze ale societății? Explicația vine de la Ministrul italian la Bucureşti, contele Giuseppe Tornielli-Brusati.
Iată ce scria aristocratul italian în primăvara anului 1880! „În Principatele Unite fu predominantă influenţa occidentală pe care partidul [pro]francez o ţinea în mare cinste. Dispărută, însă, această influenţă şi deocamdată nereconstituită, toţi cei care căutau o bază pentru politica antirusă, au devenit (pro n.r) austrieci”.
Nici relațiile cu Austro-Ungaria nu erau mai bune
Într-adevăr, aflată încă sub șocul înfrângerii din războiul cu Prusia (1870-1871) și izolată pe plan internațional ca urmare a manevrelor diplomației germane, Franța nu putea fi o opțiune pentru politicienii români care se temeau de expansionismul rusesc. Mai mult, guvernul francez fusese printre ultimele care au recunoscut independența , iar comerțul dintre cele două țări nu excela.
Nici relațiile cu Austro-Ungaria nu erau mai bune. După 1867, monarhia bicefală trecuse în Transilvania la o politică de deznaționalizare forțată a românilor.
Singura mare putere europeană a cărei alianță putea fi utilă României era Germania, cea mai mare putere militară a continentului. Dar drumul spre Berlin trecea obligatoriu pe la Viena. Pentru Germania era important ca Monarhia Dualistă si aibă asigurat frontul sudic. Și Monarhia Bicefal[ știa asta. De altfel, auViena a avut inițiativa unei aliațe cu România. În toamna lui 1879, austriecii au purtat cu Principele Carol I discuții cu privire la asistenţa militară mutual în cazul unui atac rusesc. În primăvara lui 1880, contele Andrassy, fostul ministru de externe, a trimis la București o scrisoare în care invita România să se alăture alianței dintre Germania și Austro-Ungaria. Acțiunea lui Andrassy era aprobată de Împăratul Franz Josef.
Istoria secretă a unei crize
Problemele dintre cele două țări erau, însă, extrem de complicate, Existau divergențe fundamentale legate de regimul navigației pe Dunăre, de comerț și situația românilor din Austro-Ungaria.Ultimul aspect era deosebit de sensibil, iar un incident minor era cât pe e declanșeze războiul. La manifestările de la Iași prilejuite de dezvelirea unui monument dedicat lui Ștefan cel Mare, senatorul Petre Grădişteanu a ținut un toast iredentist. Viena a reacționat dur, cerând ultimativ dezavuarea unor asemenea manifestării „insolente”.
Istoria secretă. Dej a dezmembrat spionajul sovietic din România
Ministrul Austro-Ungariei la Bucureşti, Mayr, a fost instruit să declare că imperiul era „decis să pună capăt acestor activităţi periculoase”, inclusiv prin intermediul războiului, dacă va fi necesar! AmenințărileAustro-ungariei au stârnit panică la București, dar nu numai. Într-o discuție cu Tornielli, Carol I mărturisea că și Împăratul Wilhelm s-a temut de izbucnirea unui război. Ca urmare, la jumătatea lunii iulie 1883, ministrul Sturdza s-a dus la Viena ca să asigure guvernul imperial că România se consideră „aliatul natural” al Austro-Ungariei.
Istoria secretă a negocierilor cu "inamicul"
În aceeași idee a unei alianțe cu Germania și Austro-Ungaria, regale și Ion C. Brătianu, s-au întâlnit cu împăratul Wilhel m I la Potsdam pe 18 august, exprimându-și dorința ca România să încheie o alianță cu
Germania. Carol I a fost sfătuit să discute cu Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei, astfel încât delegația română s-a deplasat la Viena. Pe 25 august, împăratul austr-ungar și regele român au convenit că o alianță era utilă.
Ca urmare, la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie 1883, Ion C. Brătianu a avut întâlniri cu ministrul de externe imperial Gustav von Kalnoky și Bismarck, convenind asupra textului de bază al tratatului, care a fost mai apoi negociat în detaliu. La 13 octombrie, textul era definitivat. Pe 18/30 octombrie, miniștrii de externe D.A. Sturdza și Kalnoky au semnat la Viena, în numele împăratului Franz Joseph și al regelui Carol I, tratatul secret.
România și Austro-Ungaria se angajau să-și vină în ajutor în cazul unui atac neprovocat. Actul cuprindea un preambul și șapte articole. Alianța avea character defensiv, cele două părți se angajau să se abțină de la încheierea unor alianțe sau angajamente îndreptate împotriva una împotriva celeilalte. Promisiunea unui sprijin reciproc era. însă, limitată de o condiție care putea da naștere la interpretări -”în limita intereselor lor”.
Obligațiile Austro-Ungariei
Articolul 2 stipula obligația pentru Austro-Ungaria de a acorda ajutor României în cazul în care ar fi fost atacată. Monarhia Dualistă urma să obțină și ea ajutor în cazul în care ar fi fost atacată de unul din ”statele limitrofe României”, adică Serbia, dar mai ales Rusia. Problemele militare urmau a fi reglementate de o convenție specială. În caz de război, părțile contractante se angajau să nu negocieze și să nu încheie pace separată.
Durata tratatului era stabilită la 5 ani, începând din momentul ratificării, iar dacă nu era denunțat sau una din părți nu cerea revizuirea cu un an înainte, el se prelungea automat cu încă trei ani. Părțile își promiteau să țină secretul cu privire la încheierea tratatului.
Interpelat în Parlament, Ion C. Brătianu a răspuns evaziv că a urmărit apropierea de Germania, că nu s-a încheiat vreun tratat. Actul va ieși la iveală abia în 1914.
Istoria secretă. De ce a refuzat România să intre în rîzboi alături de Puterile Centrale?
Izbucnirea primului război mondial și refuzul României de a se alătura Germaniei și Austro-Ungariei, i-a făcut pe conducătorii Germaniei și Austro-Ungariei să vorbească despre trădarea românilor. Răspunsul Regatului României a venit prin declarația de război înaintată Monarhiei Dualiste. A fost o trădare?
Iată ce nota Constantin Kirițesu în Istoria Războiului pentru Întregirea României, „”Declarația de război făcea procesul legăturilor României cu Tripla Alianță, enumera decepțiile șin vexațiunile îndurate. îÎregistra desființarea alianței prin intrarea Italiei în război împotriva Austro-Ungariei, care implica și caducitatea obligațiilor României. Deplângea tratamentul barbar și încercările de distrugere la care era supus neamul românesc din monarhie,, în ciuda legăturilor de prietenie și alianță dintre cele două state”.