Lumea s-a batut sa vada succesele de la Cannes in pavilionul din Sibiu.

Pentru prima oara, Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) a mers si in alt oras decat Clujul, la Sibiu si, din acest motiv, emotiile organizatorilor au fost foarte mari luni seara, la deschiderea evenimentului in Capitala Culturala Europeana. Succesul a fost insa neasteptat, iar filmele romanesti premiate la Cannes au creat adevarate isterii.

In Pavilionul 2007, cortul unde s-a desfasurat si Gala UNITER, pentru cele trei filme romanesti „Cocosul decapitat”, „california dreamin’ (nesfarsit)” si „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” din seria „Amintiri din Epoca de Aur”, biletele s-au topit intr-o ora, iar spectatorii au stat si in picioare, desi pavilionul are 800 de locuri.

Este o performanta, cu atat mai mult cu cat, spre deosebire de Cluj, la Sibiu mersul la cinema nu mai este de mult una dintre indeletnicirile preferate, iar in oras nu mai exista decat un singur cinematograf. 

Filmul lui Mungiu, vandut intr-o ora

Ieri-dimineata, intr-o ora s-au vandut toate biletele pentru „4 luni, 3 saptamani si doua zile” din seria „Amintiri din Epoca de Aur”, al lui Cristian Mungiu, castigator al „Palme d’Or”, film care a rulat aseara. La fel s-a intamplat si cu o zi inainte, la „california dreamin’ (nesfarsit)”, si luni seara, cand a rulat „Cocosul decapitat”.

In tot acest timp, la Cinema Arta, alte filme de buna calitate, straine, au rulat cu sala aproape goala. De succes se bucura insa proiectiile de seara din Piata Mica, unde accesul e gratuit. In prima seara, aici s-a putut vedea „I Really Hate My Job”, in prezenta actorilor Oana Pellea si Alexandra Maria Lara, cu sute de spectatori.

„california dreamin’ (nesfarsit)” s-a bucurat de un succes enorm marti seara la Pavilion. La proiectia speciala s-a stat si in picioare pe lateralele gradenei, iar publicul a aplaudat invitatii minute in sir. Pe scena au urcat, alaturi de directorul festivalului, Mihai Chirilov, o parte dintre actori si realizatori.

Marea vedeta a fost Armand Assante, care a facut un adevarat tur al Romaniei, fiind prezent atat la Bucuresti, cat si la Cluj. Iar marele absent, desigur, regizorul Cristian Nemescu, a carui disparitie a fost deplansa din nou de colegii sai.

Competitie pe 10.000 de euro

Aseara, la Pavilion a rulat filmul lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” din seria „Amintiri din Epoca de Aur”, castigator al „Palme d’Or”, in prezenta realizatorilor.

Aceasta a fost a doua proiectie in tara a filmului care reprezinta Romania in Competitia TIFF 2007, pentru Trofeul Transilvania, in valoare de 10.000 de euro. Urmatoarea proiectie este programata azi, de la ora 20.30, la Cinema Republica din Cluj-Napoca.

Furorile „Cocosului decapitat”

Pe langa cele doua filme premiate la Cannes, la Sibiu a mai avut loc o premiera foarte asteptata de localnici: „Cocosul decapitat”, dupa romanul lui Eginald Schlattner.

Povestea, al carei punct culminant se petrece pe 23 august 1944, ilustreaza destinul comunitatii sasesti din Transilvania si a fost filmata vara trecuta in Sibiu.

Publicul, format in majoritate din familii de sasi, a reactionat la momentele in care recunosteau zonele unde s-a filmat, dar mai ales fiindca puteau face similitudini intre destinul personajelor si al propriilor familii.

AUTENTICITATE

Gabrea a filmat la Sibiu

Regizorul Radu Gabrea a debutat in 1969, cu filmul de lungmetraj „Prea mic pentru un razboi atat de mare” (Premiu la Locarno 1970). Au urmat productiile „Urmarirea” (1970), primul serial TV din Romania, iar in 1973 a facut „Dincolo de nisipuri”, cenzurat de Ceausescu. In 1974, cu „Dincolo de nisipuri”, Radu Gabrea a participat la Cannes.

Filmarile la „Cocosul decapitat”, coproductie Romania-Germania-Austria-Ungaria, s-au facut la Sibiu, Medias si Agnita. Eginald Schlattner, autorul romanului dupa care s-a facut scenariul, traieste in comuna sibiana Rosia. Este pastor evanghelic al comunitatii de sasi.

A scris in limba materna, germana, cele doua romane, „Cocosul decapitat” si „Manusile rosii”. „Sunt foarte impresionat de scenariul filmului. Nu as vorbi de fidelitate, fiindca nu putea sa transpuna tot ce era in roman, insa autenticitatea, esenta, veridicitatea, sinceritatea sunt de remarcat”, declara Eginald Schlattner.