Israelul a jucat un rol din ce în ce mai activ în regiunea Sahel, datorită alianței sale cu regimul marocan, promovată de fosta administrație Trump și menținută de administrația Biden.
Încercarea Israelului de a scăpa de blocada diplomatică impusă de țările musulmane – patronată de fosta administrație americană condusă de Donald Trump și care a preluat noile Acorduri Avraam, fiind bine primită de democratul Joe Biden – sporeşte capacitatea de influență a statului evreu în Sahel, o linie care străbate Africa de la est la vest, chiar sub țările din Africa mediteraneană și care este foarte bogată în resurse naturale, îndeosebi în combustibili fosili, scrie Jornal Economico.
Portugalia, nemulțumită de influența Israelului în Sahel
Denunțul este făcut de Asociația de Prietenie Portugalia-Sahara Occidentală (AAPSO), care afirmă că alianța dintre Israel și Maroc (una dintre țările islamice care a semnat Acordurile, alături de Sudan, Bahrain și Emiratele Arabe Unite) este cuprinzătoare.
„Această alianță acoperă o gamă largă de domenii, de la securitate la activitățile economice și financiare”, ceea ce are ca rezultat exploatarea „resurselor naturale din Sahara Occidentală de către companii israeliene”.
În luna iunie, Frontul Polisario – care cere independența Saharei Occidentale – a denunțat semnarea unui contract, între compania israeliană NewMed Energy și autoritățile marocane, de ocupaţie „pentru explorarea și producerea de gaze naturale” în apele teritoriale ale Saharei Occidentale, în fața orașului Bojador, încălcând deciziile tribunalelor Uniunii Europene (UE), respectiv sentința din 29 septembrie 2021 care a confirmat „drepturile suverane ale poporului sahraui asupra apelor Saharei Occidentale și a resurselor naturale ale acesteia”, menţionează AAPSO într-un comunicat.
Pe lângă NewMed Energy, companiile Ratio Petroleum, Selina Group și Halman-Aldubi Technologies vor fi și ele „agenți activi în jefuirea bogățiilor Saharei Occidentale”.
Colaborare și în domeniul apărării
După cum se obișnuiește în aceste „schimburi” diplomatice - asumate de fostul ministru de externe al Israelului, Yair Lapid, care avea să devină mai târziu prim-ministru înainte de revenirea lui Benjamin Netanyahu - a fost avut în vedere și sectorul apărării.
Cel puţin din 2014 (deși Marocul 'a aderat' la Acordurile Avraam abia în 2021), armata marocană cumpără din Israel material de război, și anume drone.
„Aceste arme sofisticate, livrate în 2020, sunt folosite în bombardamentele armatei marocane împotriva Armatei de Eliberare a Saharei Occidentale, menţionează AAPSO – care indică dovezi cu privire la faptul că achizițiile de arme de către Maroc s-au intensificat în 2021 și 2022: ”Marocul ar fi cumpărat un veritabil arsenal din Israel”, inclusiv drone de supraveghere, drone kamikaze și sistemul de interceptare a rachetelor şi sistemul antiaerian Barak MX”.
„Nu este de mirare faptul că forțele militare israeliene au participat, pentru prima dată, la African Lion, cele mai mari manevre militare de pe continentul african, a cărei ediție a XIX-a s-a desfășurat în regiunea Tan Tan din sudul Marocului, organizată de Statele Unite prin intermediul NATO și la care au fost invitate 18 țări nemembre ale alianței”.
De menţionat că, pe 17 iulie, statul Israel a recunoscut suveranitatea Rabatului asupra Saharei Occidentale, ceea ce, pentru asociație, este „firesc”: la urma urmei, în lumina dreptului internațional, Israelul este și el un stat în Palestina.
Supărarea activiștilor pentru independența Saharei Occidentale
Activistul Mohammed Elbaikam a declarat, citat de documentul dat publicităţii de AAPSO, că „Marocul folosește aceleași instrumente și metode ca Israelul pentru a-i reprima pe palestinieni, ocupându-le pământurile și expulzându-i, furându-le bogăţiile și controlându-i”.
Această relație a contribuit la „otrăvirea și mai mult a unității africane”, așa cum, arată asociația, „a fost foarte clar la cel de-al 36-lea Summit al Uniunii Africane (UA). În discuție era rezoluția, în iulie 2021, a președintelui Comisiei UA, ciadianul Moussa Faki Mahamat, care a acordat Israelului statutul de observator în organizația panafricană, fără consultarea celorlalte state, ceea ce a provocat un climat de tensiune și de indispoziţie în rândul statele membre, obligându-le să amâne decizia finală la următorul Summit, din 2022”.
Când a anunțat recunoașterea suveranității Marocului asupra Saharei Occidentale, Israelul s-a bazat pe prudența improbabilă a Națiunilor Unite – care a admis cu decenii în urmă că ar trebui organizat un referendum privind independența regiunii.
„Poziția noastră cu privire la problema Saharei Occidentale rămâne neschimbată”, a comentat Stephen Dujarric, purtătorul de cuvânt al secretarului general, citat de document.
De partea Statelor Unite, ambiguitatea a luat locul prudenței: „restabilirea relațiilor dintre Maroc și Israel a fost neîndoielnic pozitivă pentru regiune. Și așteptăm cu nerăbdare să lucrăm cu acești parteneri apropiați pentru a extinde pacea”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Matthew Miller, despre Acordurile Avraam.
Dar Miller a evitat să comenteze decizia Israelului cu privire la Sahara Occidentală și s-a limitat sămenţioneze faptul că Statele Unite recunosc suveranitatea Marocului asupra teritoriului îndepând din 2020, când Donald Trump deținea președinția. (Articol de António Freitas de Sousa; Traducerea: Iulia Baran, RADOR)