Mâna lungă a legii ajunge la al doilea președinte al Franței. După Jacques Chirac, condamnat în 2011, Nicolas Sarkozy este reținut și acuzat că a primit ilegal cinci milioane de euro de la Muammar Gaddafi, dictatorul la a cărui lichidare a participat direct.
În martie 2011, fiul cel mare și potențialul moștenitor al dictatorului libian Muammar Gaddafi, Saif al-Islam (Sabia Islamului) Gaddafi declara pentru Euronews: „Sarkozy trebuie să dea înapoi banii pe care i-a acceptat din Libia pentru finanțarea campaniei sale electorale. Noi i-am finanțat campania și o putem dovedi(…) Primul lucru pe care îl solicităm acestui clovn este să dea banii înapoi poporului libian.”
Interviul acordat de Saif al-Islam Gaddafi în data de 16 martie 2011, în care menționa că Libia deține dovada finanțării campaniei prezidențiale a lui Sarkozy din 2007 și că Tripoli este gata să dea publicității toate detaliile a avut o urmare care a picat ca un trăsnet.
La doar 72 de ore, pe 19 martie, la ora 18.45, asupra Libiei se abate un potop de foc. Pe fondul tulburărilor generate de „Primăvara Arabă” în Libia și a acuzelor că represiunea lui Muammar Gaddafi omoară cetățeni libieni dornici de democrație, Franța atacă aerian Marea Jamahirie Arabă Libiană- numele oficial al țării.
La scurt timp, Franței i se alătură, în campania libiană, SUA, Marea Britanie, Canada şi Italia.
Atac fără girul NATO
Asistam la două premiere în acel război: întâi, o operațiune a câtorva membri ai NATO, fără acordul oficial al Alianței. Franța a anunțat că atacă Libia în baza unei rezoluții a ONU (nr.1973) și nu ca o țară NATO amenințată de Gaddafi. Totodată, a fost prima dată când într-un conflict pornit de Vest în Orient, participau activ și state musulmane precum Qatarul și Emiratele Arabe Unite care puneau la dispoziție avioane de vânătoare ultramoderne, militari școliți de SUA și suport logistic.
Justiția franceză lovește din nou
Ei bine, o știre apărută ieri trezea tuturor atenția. Nicolas Sarkozy, fost președinte al Franței, a fost reținut pentru 48 de ore pentru suspiciunile legate de finanţarea campaniei electorale din 2007. Este al doilea președinte din Hexagon ajuns de mâna lungă a legii. În 2011, Jacques Chirac, pe atunci de 79 de ani, a fost găsit vinovat şi condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru „conflict de interese”, „deturnare de fonduri publice” şi „abuz de încredere”. Dosarul viza o afacere tenebroasă cu locuri de muncă fictive la Primăria Parisului, din perioada în care ex-președintele fusese primar al capitalei Franței. Fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy a fost reţinut ieri pentru finanţarea ilegală, de către dictatorul libian Muammar Gaddafi, a campaniei sale electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2007, bine pregătită de altfel. Este campania care l-a adus la Palatul Elysée.
Sarkozy a ajuns în arestul poliţiei judiciare din Nanterre (în apropiere de Paris), unde a fost audiat, pentru prima dată de la deschiderea unei anchete judiciare în acest dosar, în aprilie 2013.
În 2012, site-ul de anchete francez Mediapart publica un document semnat de un fost demnitar libian care afirma că regimul lui Muammar Gaddafi a acceptat în 2006 să finanțeze cu mai multe de milioane de euro campania prezidențială a lui Nicolas Sarkozy.
În noiembrie 2016, Ziad Takieddin, un om de afaceri franco-libian, a declarat că a intermediat în 2007 transferul a cinci milioane de euro din Libia către Sarkozy, pe atunci ministru de Interne, şi Claude Guéant, fostul şef de cabinet şi director de campanie al preşedintelui francez.
De atunci, investigațiile magistraţilor au avansat considerabil. Suspiciunile legate de finanțarea campaniei electorale din 2007 a fostului președinte francez au căpătat amploare.
Sarkozy, care a fost preşedinte al Franţei între 2007 şi 2012, a negat în mod constant acuzaţiile, pe care le-a catalogat drept „groteşti”.
Gaddafi , un răsfățat al Occidentului
Cât timp interesele privind afacerile cu petrol libian au impus agendele cancelariilor vestice, Muammar Gaddafi a fost primit cu onoruri la cel mai înalt nivel atât la Paris, cât și la Roma, Londra sau New York.
În 2009, spre exemplu, la Paris, liderul libian Muammar Gaddafi le-a cerut serviciilor de protocol franceze ca, pe durata vizitei pe care o făcea în acel decembrie să i se instaleze și un cort în curtea hotelului de lux unde urma să fie cazat. El sosea atunci, prima dată după 34 de ani în Franța și la doar căteva luni după ce președintele fancez, Nicolas Sarkozy, fusese oaspetele lui Gaddafi, la Tripoli.
Tot în 2009, autoproclamatul „rege al regilor” și dictator al Libiei de patru decenii, Muammar Gaddafi, a reușit să-și găsească drept loc de campare pentru cortul de beduin (în fapt, un palat ambulant) - o proprietate situată la nord de New York , care aparținea miliardarului Donald Trump.
În 2010 în Italia, după ce Gaddafi și-a instalat cu mare fast cortul la Roma, Silvio Berlusconi, care i-a pupat mâna pe aeroport, i-a pregătit oaspetelui libian o cină la care au participat 800 de persoane. „Cavalerul”-Berlusconi și „Colonelul”-Gaddafi, cum erau denumiți în presa vremii au asistat la o defilare a carabinierilor, cu 30 de cai arabi pursânge, ca o surpriză pentru dictatorul libian.