Sportul mi-a schimbat viaţa. Alerg cu religiozitate şi nu contenesc să mă mir cât de mult mă ajută să fac faţă problemelor cotidiene.
Sportul mi-a schimbat viaţa. Alerg cu religiozitate şi nu contenesc să mă mir cât de mult mă ajută să fac faţă problemelor cotidiene. Nu am căpătat abilităţi ieşite din comun, nu sunt mai inteligent sau mai creativ. În mod sigur sunt mai rapid şi mai sănătos. Mă gândesc mereu cum aş putea să fac să transmit cât mai bine ideea asta cu sportul. Să conving cât mai mulţi oameni să se ridice din faţa televizorului şi să iasă afară, la joacă. Cred că asta e cea mai mare tragedie a noastră, a adulţilor. Am uitat să ne jucăm.
În antrenamentul pentru maraton nu e atât de senzaţional faptul că te ajută din punct de vedere fizic, că nu te îngraşi şi te simţi mult mai bine, e senzaţional faptul că te descoperi pe tine. În sfârşit, ai timp să-ţi asculţi sufletul.
Când naiba puteam să vorbesc cu mine vreme de două ore, prins între familie, birou şi toate problemele minore ale omenirii. E adevărat că dorm mai puţin, mult mai puţin, dar dorm tun. Foarte mulţi prieteni m-au întrebat la ce mă gândesc când alerg. Nu prea am ştiut ce să răspund. În principiu, mă gândesc la viaţă, la oamenii care mă inspiră, la oamenii pe care-i iubesc, la oamenii pe care-i respect. Mă gândesc la ce-am făcut şi ce am de făcut. Încerc să-mi dau seama unde greşesc şi cum să-mi îndrept greşelile.
Cursele lungi reprezintă pentru mine o retragere din lume în singurul loc unde-mi găsesc echilibrul. Pas după pas, încerc să fiu mai bun. Nu numai să alerg mai repede, ci să ajut mai mult, să protejez mai mult, să descopăr mai mult din frumuseţea şi misterul vieţii.
Alergarea unui maraton nu a însemnat atingerea fericirii sau a perfecţiunii. Greşesc în continuare, îi rănesc pe cei dragi, mă enervez, dar antrenamentul şi cursele lungi m-au învăţat să am răbdare, să nu renunţ, să-mi cunosc limitele, să o iau întotdeauna de la capăt, să-mi cer iertare şi să nu-mi plâng de milă. Nu mă mai întreb niciodată de ce mi se întâmplă asta sau cealaltă, de ce destinul e nemilos sau de ce nu sunt înţeles. Cred că sunt luni întregi de când nu mi-am mai pus astfel de întrebări. Acum, mă gândesc doar la ce şanse am să îndrept lucrurile şi cum să merg mai departe.
Maratonul nu te face fericit, ci puternic.
Recomandările noastre
