Emilian Isaila: "Se implinesc 17 ani de la reprimarea manifestatiei din Piata Universitatii."
Ion Iliescu a fost personajul principal al acelei actiuni. E departe de a se fi facut lumina in acel dramatic episod ce a amanat, iata, vreme de aproape doua decenii, aderarea Romaniei la civilizatia europeana.
In data de 13 iunie, mai ramasesera putini protestatari in Piata. Majoritatea se retrasese imediat dupa alegerile din 20 mai, recunoscand trist ca scopul protestului nu avusese niciun impact pentru cei mai multi dintre romani.
Desi in fata Universitatii se strangeau zilnic 30.000-40.000 de oameni, boicotul televiziunii nationale controlate de FSN si influenta scazuta a presei scrise in randul populatiei au facut ca mesajul Pietei Universitatii, cererea de reformare a societatii si inlaturarea reprezentantilor partidului comunist din structurile de conducere ale societatii, sa ajunga deformat sau sa nu ajunga deloc.
Pe moment n-am inteles de ce a luat Ion Iliescu decizia sa atace in forta o manifestatie pe cale de a se stinge. Mai tarziu am realizat faptul ca fostul presedinte a vrut, prin acea miscare cu autobuze in flacari, cu confruntari corp la corp, cu provocatori si oameni inspaimantati, fugind pe strazi, sa dea o lovitura de gratie opozitiei.
Si, din pacate, a reusit. Comportamentul dement al autoritatilor de atunci a facut sa se inregistreze prima migratie masiva spre Occident. Multi dintre cei prezenti in Piata au trecut granita si au cerut azil politic. Ion Iliescu, seful statului la acea vreme, nu a dat niciodata socoteala pentru ce s-a intamplat.
In cei zece ani in care a fost presedinte a incercat sa ascunda, sa marginalizeze si sa minimalizeze evenimentele din iunie 1990. Din pacate pentru el, intelepciunea publicului, atitudinea liderilor de opinie care au inteles ce s-a intamplat si n-au vrut sa uite au reusit pana la urma sa-l aduca pe Ion Iliescu pe locul pe care-l merita, undeva la marginea clasei politice pe care a creat-o.
Astazi, fostul presedinte sufera de zona zoster, o afectiune care-i da mancarimi si nu-l lasa sa condamne din nou Piata Universitatii si pe „golani”, eternii sai dusmani.
Ultima sa actiune, cea cu referendumul, s-a terminat prost, iar astazi e clar pentru toata lumea ca Ion Iliescu nu mai are nicio influenta in viata politica a Romaniei. A devenit personaj negativ chiar si pentru PSD.
Intr-un fel imi pare rau de suferinta fizica a celui care a „emanat” la conducerea statului in vremurile tulburi din decembrie ‘89. Intr-un fel, cei care in iunie ‘90 au fost alergati pe strazi, batuti de mineri si cei care au fugit din tara se pot simti razbunati.
Macar isi pot spune ca-ntr-un fel viata a facut dreptate pe drumul de la zona libera de comunism la zona zoster de care e atins astazi fostul presedinte.
De acelasi autor, cititi si „Experimentul Budapesta”, la www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
