Emilian Isaila: "Despre magia unui baiat singur si nefericit".

Lansarea ultimului volum din celebra serie a autoarei britanice J.K. Rowling a avut loc azi-noapte. Micul vrajitor nu moare, i se intampla ceva mult mai rau, creste si face copii, trei, conform agentiei Mediafax.

Dupa succesul inregistrat de cele sapte carti ma gandesc ca, daca as fi fost astazi adolescent, poate nu le-as fi citit. Copilaria mea a fost bantuita de Tom Sawyer, Ciresarii, Winnetou, eroii lui Sven Hassell, Hercule Poirot, Sherlock Holmes sau capitanul Apostolescu.

Pot spune ca preferam mai mult romanele politiste, nu stiu daca o serie cu un vrajitor si o scoala de magie mi s-ar fi parut interesanta. S-au spus multe despre celebra serie, unii au atacat-o pentru ca au considerat ca are o influenta nefasta asupra copiilor, altii au laudat-o peste masura, afirmand ca i-a facut pe tinerii din ziua de azi sa citeasca din nou.

Cred ca ambele opinii sunt exagerate. Un studiu citat de „New York Times” arata ca primele sase volume, desi s-au vandut in tiraje de milioane de exemplare, nu au avut un impact atat de important asupra lecturii tinerilor. Foarte multi dintre ei au citit doar primul volum.

Mai degraba succesul comercial a fost asigurat de parinti care au vazut in Harry Potter o carte excelenta, ce poate fi recomandata copilului care petrece prea mult timp in fata calculatorului. Cred ca exista astazi un numar de tineri care se pot lauda ca au inceput sa citeasca cu Harry Potter.

Prima mea carte a fost „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe. Cu asta incercau ai mei sa ma ademeneasca in biblioteca. Mi se parea extrem de plictisitoare. Un personaj pe o insula, singur si fara dialoguri. Bleahh! N-am reusit s-o termin decat dupa vreo trei ani, dupa ce am vazut filmul.

Nu cred ca oamenii citesc mai putin astazi decat in urma cu 20 de ani. Cred ca, dimpotriva, citesc mai mult. In Romania inainte de 1989 era si multa lectura falsa.

Erau sute de carti citite de studenti in sesiune pentru ca nu rezistau sa invete toata ziua analiza matematica si tocau cate un roman pe zi. Multi oameni citeau pentru ca programul la televizor era scurt, altii o faceau ca o forma de protest sau incercau sa gaseasca experiente politice asemanatoare si solutii de supravietuire in regimul totalitar.

Nu exista citit de dragul cititului. O facem pentru ca vrem sa invatam ceva, vrem sa demonstram ceva, vrem sa experimentam sau vrem sa descoperim. Cei care spun ca citesc din plictiseala citesc putin si, in general, explicatiile la fotografiile din reviste.

De fapt, „Harry Potter” a avut succes pentru ca e o carte buna. E povestea unui baiat singur si nefericit care descopera o lume noua si ca detine puteri nebanuite. E o poveste remarcabila atat pentru copii, cat si pentru adulti.

Daca ma gandesc mai bine, as fi fost fascinat de personaj, cartea mi-ar fi dat forta sa trec peste multe intamplari care ma intristau cand eram copil. Si stiti foarte bine ca numai pentru adulti copilaria pare o chestie frumoasa.

Harry Potter nu moare pentru ca, pur si simplu, e deja nemuritor.

De acelasi autor, cititi si blogul „Experimentul Budapesta”.