De „Ziua Brâncuși”, celebrată la Muzeul Național de Artă de la fostul Palat Regal, Irina Rimes a strâns, într-o oră, cam o mie de fani. Cam cât a adunat marele nostru sculptor într-o zi întreagă.
În galeria dedicată lui Constantin Brâncuși ascunsă, meschin, la ultimul etaj al muzeului, la ora șase și jumătate după-amiaza erau doar vreo 20 de persoane. Majoritatea femei tinere. Pe pereți erau aceleași clasice fotografii pe care le poți vedea și pe internet, dar cu o rezoluție mai bună.
La întâmplare, întrebăm un grup de patru tinere cam care e rostul cântăreței moldovence în toată ecuația asta extrem de diferențială. Are vreo logică? Răspunsul, Mariei, Siminei, Dariei și Alexandrei, toate studente în anul II la Arhitectură vine simultan: „Clar, nu!”.
Expozitie, Brancusi, muzeul National de Arta
„Îmi plac capetele de copil!”
Una dintre ele, mai fâșneață și la trup și la minte completează: „Am mai fost la expoziția asta și acum două luni, nu mai știu exact. E la fel, cu excepția a două-trei lucrări care erau plecate în Franța. Alta, se bagă și ea în vorbă: „Mie îmi place bustul lui Petre Stănescu și sculptura fetei din ansamblul «Rugăciune». Mi se pare interesant că o fată tânără se roagă la el... Și de aia n-are nici mâini și nici picioare solide, să fie stabilă. Dar sunt replici. Îmi mai plac și capetele de copil!”.
Deh, copilă! Și cam sinistru.
Irina Rimes, o „poantă” bună pentru puștime
Revenind la chestia că o cântăreață nu foarte cunoscută, dar drăgălașă, a fost aleasă ca „ambasador al lui Brâncuși”, fetele zic că n-a fost tocmai o idee rea. La fel e de părere și Roxana, o femeie splendidă de 30 de ani care se recomandă art-designer: „Poanta a fost ca să-l promoveze pe Brâncuși printre tineri. O idee oarecum bună că așa prinde și-i agață pe tineri”.
Cu toate asta, la 18.45 erau maxim 20 de persoane în sala cu exponatele brâncușiene, în condițiile în care, pe tot parcursul zilei, până la acea oră, au fost, potrivit organzatorilor, aproape o mie de persoane. Cu intrare liberă, fără plată.
Recomandările noastre
