În Pastorala de Paști din 2005, ÎPS Bartolomeu Anania a adus în discuție importanța lui Iuda în istoria umanității și prezența sa în societatea contemporană, subliniind faptul că acest personaj a devenit un simbol al istoriei ulterioare, răspândit la nivel global prin sărutarea care maschează trădarea.
ÎPS Bartolomeu Anania a spus că în societatea noastră modernă, care beneficiază de civilizație, cultură, progres științific, libertate, resurse naturale și daruri divine, se răspândește încet un spirit insidios care subminează valorile și corupe limbajul și care adesea se află în cei mai mulți dintre noi, prin acțiunile pe care le facem.
Figura lui Iuda este din ce în ce mai prezentă în societatea contemporană
„Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum „prietenie”, „prieten”, „prietenă” se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti SIDA, destrămarea familiei se numeşte planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă război preventiv, terorismul îşi reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Şi multe altele...”, a precizat ÎPS Bartolomeu Anania.
Potrivit acestuia, Iuda umblă nestingherit în societate, în istoria omenirii și chiar în creștinism. Una dintre cele mai mari realizări ale sale este aceea că a reușit să divizeze o singură Biserică în mai multe [deși în realitate nu sunt mai multe, ci doar aparențe, încercând să creeze impresia că nu există o singură Biserică – vezi mai departe, n.n.]. Din această divizare a creat o mulțime. Iar el continuă să facă acest lucru prin mijloacele care-i sunt proprii: lăcomie, invidie și orgoliu, a mai spus ÎPS Bartolomeu Anania.
„Se adaptează uşor, şi-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopţii şi comunică prin unde herţiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurenţial pe piaţa bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiş, te invită la dialog frăţesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomeneşti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.
Cunoaşte bine Biblia, are studii universitare, vorbeşte câteva limbi străine. El ştie că Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat şi memorat învăţătura Lui Iisus. Dacă ar fi avut curăţie şi talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui Matei”.
ÎPS Bartolomeu Anania a mai punctat că Iuda este mobilizat de instinctul dezbinării, care mai întâi seduce, domină și mai apoi nimicește. „Iuda îşi abordează semenul cu graţia cobrei care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, ameţitor, pe durata căruia îşi calculează cu precizie secunda muşcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte”, potrivit paginacudetoatebymd.ro