O Europă cu două viteze nu este posibilă în actuala situația, în care țările membre au drept egal de vot. Soluția: suspendarea acestuia.
Uniunea Europeană a evocat posibilitatea de a recurge la faimosul „Articol 7” al Tratatului de la Lisabona în cazul Ungariei, fapt care ar duce la suspendarea dreptului de vot al acesteia.
În paralel, Polonia și Austria au primit și ele amenințări serioase de sancțiuni pentru refuzul lor categoric de a accepta cotele de imigranți.
„Dacă nimic nu se întâmplă înaintea viitorului nostru raport din iunie, Comisia nu va ezita să facă uz de puterile sale în virtutea tratatelor și să deschidă procedurile de penalizare”, a declarat comisarul pentru Migrații, Dimitris Avramopoulos, cu ocazia unei conferințe de presă organizate la Parlamentul European de la Strasbourg la jumătatea lui mai.
Într-o rezoluție adoptată la Strasbourg, cu 393 de voturi pentru, 221 contra și 64 de abțineri, eurodeputații au apreciat că situația actuală din Ungaria ar prezenta „un risc clar de violare gravă” a valorilor fundamentale ale Uniunii, ceea ce, potrivit lor, „justifică lansarea procedurii” prevăzute de Articolul 7 al Tratatului de la Lisabona.
Această dispoziție, nemaifolosită până acum, se poate încheia cu suspendarea dreptului de vot al Ungariei în interiorul Consiliului European, care reunește statele membre UE.
Potrivit inițiatorilor rezoluției, „regimul Viktor Orban” manifestă „o gravă deteriorare a statului de drept, a democrației și a drepturilor fundamentale în ultimii ani”, mai ales în ceea ce privește „libertatea de expresie”, „independența puterii judecătorești” și „drepturile fundamentale ale imigranților”.
De partea cealaltă, Ungaria susține că este vorba de un contraatac al rețelelor Soros, în urma măsurilor și planurilor guvernului maghiar față de ONG-urile și de Universitatea finanțate de acesta.
Membrii PPE, partidul european din care fac parte Orban și partidul său, Fidesz, au votat majoritar în favoarea rezoluției, în ciuda unei întâlniri recente dintre Viktor Orban și președintele PPE, pentru a-i liniști pe eurodeputați.
Polonia și Austria sunt și ele în colimator. Cehia și Slovacia, sub supraveghere
„Acceptarea de imigranți ar provoca mai multe daune Poloniei decât eventuale sancțiuni din partea UE”, a declarat ministrul polonez de Interne, Marisuz Blaszczak, ca reacție la declarațiile comisarului european.
Fostul guvern centrist și pro-european acceptase cotele de imigranți în septembrie 2015, dar după mai puțin de două luni, noul guvern conservator, PiS, s-a opus, potrivit așteptării majorității polonezilor, exprimate în sondaje.
Austria, în plină criză politică, în parte provocată de imigranți, asistă la ascensiunea tânărului Sebastian Kurz, noua stea a conservatorismului austriac. Atacurile de la Bruxelles împotriva acestei țări, care s-a răsucit în chestiunea imigranților acum un an, ar putea fi în beneficiul conservatorilor conduși de Kurz și partidului național-liberal FPO, care ar putea guverna împreună după viitoarele alegeri parlamentare programate anul viitor, dar care ar putea fi organizate anticipat în această toamnă.
Apropierea de Ungaria lui Viktor Orban și, în general de Grupul Vișegrad, este o temă deja abordată și care pare foarte probabilă, notează Visegrad Post.
În sfârșit, Cehia și Slovacia scapă pentru moment de fulgerele Bruxelles-ului,, dat fiind că au acceptat câțiva imigranți, în timp ce Ungaria și Polonia nu au acceptat nici unul.
Totuși, în Slovacia, numărul de imigranți este mult sub cota de 800, iar Cehia nu a primit decât 12.
O ruptură din ce în ce mai probabilă
Visegrad Post, o publicație foarte apropiată de regimurile statelor din Grupul Vișegrad, comentează:
«Problema imigrației și Brexitul au cristalizat deosebiri grave de interese, de obiective și de planuri față de UE între membrii occidentali și cei centrali. Cu alegerea europenistului Emmanuel Macron în Franța și probabila alegere a Angelei Merkel în această toamnă în Germania, Uniunea Europeană este pe cale să se rupă. Un articol publicat pe 15 mai în Le Monde dovedește voința foarte puternică și deschis asumată de a promova o politică europeană cu două viteze, care respinge proiectele de integrare ale țărilor Europei Centrale. Colectivul care semnează acest articol (de analiză și prognoză – n.r.) insistă:
„Trebuie abandonată iluzia că toate statele membre (ale UE – n.r.) vor putea atinge un nivel de integrare omogen” și face apel „la recurgerea la acorduri sau tratate ad hoc în afara cadrului UE” pentru a putea aplica politica dorită de Franța și Germania.»