Patronii de echipe, antrenorii si comentatorii de fotbal romani trebuie dusi de urgenta la un control psihiatric.
La fel, echipele noastre nu de medic au nevoie, ci de psiholog. Astea sunt primele gânduri care mi-au venit în minte dupa meciul Dinamo - Lazio Roma. Sigur, meciul nu mai e de actualitate. Chestiunea ce urmeaza, din pacate, este.
Dupa meci am „butonat” telecomanda ca sa vad reactiile. Ia te uita, am zis, ziua de Sfânta Marie a inceput anul acesta cu o jumatate de ora mai repede, caci ceea ce am auzit mi-a creat impresia ca ma aflu într-o manastire de maicute microbiste. „Lazio - zicea un domnisor - e o echipa atât de mare, încât abia dupa ce ai vazut-o urcata în autobuz, poti sa stai linistit ca nu se întorc sa-ti mai dea un gol”.
Vezi Doamne, ne-am batut cu diavolul si am facut egal. Dupa osanalele aduse adversarului, au urmat crestinestile binecuvântari date echipei noastre. Un ametit, din voia divina, a debitat fraza geniala: „Nu ma asteptam sa jucam atât de bine!”. Si toate astea dupa ce am deschis scorul si am avut ocazia sa jucam o vreme cu doi jucatori (apoi unul) în plus. Daca asta nu e dereglare psihica, cadere maladiva de vointa, delir mistic, atunci nu stiu ce mai este.
Ce sa mai zic de „U” Cluj, aflata în situatia de echipa retrogradabila? Si aici, paradoxal, cu cât suntem mai jos, cu atât sperantele sunt mai mari, caci mai sunt multe etape înainte. Ba, am auzit un înfocat sustinator al CFR Cluj spunând ca nu Cupa ne intereseaza, ci Campionatul.
Orice om cu bun-simt poate observa ca toata atmosfera din jurul fotbalului nostru e viciata de un soi de depresie psihica acuta. Apoi, o caracteristica a fotbalului românesc e amnezia: de cum ajung în fata portii adversarului, jucatorii uita de ce sunt acolo. Si, dupa fiecare ratare, în privirea jucatorilor, cainta pare amestecata cu speranta ca atunci cand faza va fi reluata la televizor, greseala va fi îndreptata prin tehnologia video.
De aceea cred ca niste sedinte de hipnoza colectiva nu le-ar strica celor implicati în fotbalul nostru. Poate ca asa li se pot plivi aiurelile din cap si inocula un strop de barbatie, ambitie si vointa de a învinge, neconditionat.