Ion I. C. Brătianu scapă dintr-un atentat în 1909! Nu se știe dacă a fost o vendetta personală sau un atentat motivat politic
Ion I. C. Brătianu scapă dintr-un atentat în 1909! Nu se știe dacă a fost o vendetta personală sau un atentat motivat politic.
Ion I. C. Brătianu - cumpăna atentatului din 8 decembrie 1909
Ion I.C. Brătianu, primul ministru al României, avea o cumpănă importantă în viaţa sa, la 8 decembrie 1909, . În acel an, Ion I.C. Brătianu, la 11/24 ianuarie devenise preşedintele PNL apoi prim ministru al României. În acea seară de decembrie, ca şi tatăl său, în secolul al XIX-lea, plecase pe jos după ce participase la şedinţa Senatului. În dreptul Şcolii de Război, în spatele lui Ionel Brătianu, un individ a tras trei focuri de pistol. Gloanţele l-au nimerit în plin, în plămâni şi omoplat, dar hainele groase de iarnă au amortizat cumva viteza gloanţelor. Ionel Brătianu a fost operat supravieţuind atentatului. Atentatul a fost atribuit activiştilor bolşevici.
Tocmai fusese expulzat Christian Rakowski, un cunoscut lider bolşevic, de origine bulgară, dar care a activat în Rusia, prieten cu Trotki. Atentatorul se numea Gheorghe Stoenescu-Jelea sau Gheorghe Stoianovici-Jaleca, bulgar după tată, român după mamă, muncitor feroviar cu puţină ştiinţă de carte.
El a fost arestat în faţa Hotelului Union după ce a fost urmărit de martorii atentatului. Ancheta a stabilit că atentatorul premeditase atacul, cumpărându-şi un pistol. El a fost condamnat la 20 ani muncă silnică, pedeapsa maximă pentru fapta sa. Atentatorul a invocat vinovăţia lui Brătianu pentru greutatea traiului în România (un muncitor câştiga atunci 3,25 lei pe zi susţinea atentatorul), teză frecventă în rândurile anarhiştilor bolşevici. Totuşi, au existat şi voci care au considerat că acest atac se făcuse cu ştiinţa Siguranţei care dorea să capete puteri mai largi în reprimarea mişcărilor muncitoreşti şi monitorizarea agitatorilor bolşevici.
Eliminat de cercuri filo-sovietice?
Au existat informări potrivit cărora, atentatul contra lui Ion I. C. Brătianu a fost pus la cale de sindicalişti socialişti în urma întâlnirii de la Rusciuk (Ruse) cu Christan Rakowski. Adepţii conspiraţiei invocă şi faptul că atentatorul a încercat să se sinucidă, profitând de neatenţia gardienilor, spărgând un geam de la un closet şi aruncându-se în gol de la etajul al II-lea al clădirii unde se afla în detenţie.
Totuşi, la interogatoriu, atentatorul a declarat că a acţionat „după propria lui pornire”, fapt discutabil. Premierul Ionel Brătianu şi-a revenit, primind numeroase scrisori de încurajare, dar şi critici din partea ziarelor socialiste.
Chiar și moartea sa subită, la 24 noiembrie 1924 a fost pusă pe seama unei infestări cu un virus gripal sau chiar bacil de tuberculoză. S-a speculat că, fiind adversar al propagandei sovietice, din cauza tergiversăriide a relua relațiile diplomatice cu URSS, Moscova l-ar fi eliminat.