EVZ a fost la el acasă. Am vorbit mai mult de o oră. L-am filmat, am mâncat împreună icre, salată boeuf, peşte prăjit, brânză perpelită. Am făcut împreună un interviu lung despre viaţă, istorie veche, dar şi mai recentă, însă nu ne-am apropiat de prezent.

Undeva, prin Piaţa Unirii, la etajul trei al unui bloc cu aer boieresc, Ion Diaconescu adoarme la televizor, iar afară nu mai iese decât însoţit. Este la o foarte mare distanţă de noi, nu pentru că ar vrea, pur şi simplu aşa i s-a întâmplat. Prietenii lui s-au dus. Are ochii foarte vii şi o jenă de a fi împlinit 94 de ani. Crede că a ieşit din istorie. Noi l-am descusut şi am aflat, de exemplu, de ce Regina nu a vrut monarhie în România. Şi de ce Securitatea nu i-a sucit capul. Altfel, bătrâneţea poate fi grea. Toţi visăm să ajungem la asemenea vârstă, fără să-i înţelegem singurătatea. Printre rude, prieteni, tovarăşi politici şi ziarişti, Ion Diaconescu, la 94 de ani, este mai singur decât la "izolare", în temniţele comuniste.

FELICITĂRI PE RAMURĂ

Pornim sculele. În acelaşi moment sună telefonul. Avea să se întâmple destul de des în timpul interviului. Multe rude, dar şi un politician, Ciuhandu, primarul Timişoarei.

V-au sunat mulţi? M-au sunat care îşi mai aduc aminte...

De la partid nu v-au sunat şefii ăştia noi? Păi, de la partid, depinde ce ramură. Ramura la care am dat şi eu binecuvântarea, asta a lui Ciorbea, m-au sunat. Îi mai aştept, mai vin pe-aici.

Ceilalţi, ramura Pavelescu, nu sună... Nu m-au atacat, dar în orice caz, nu sună. (Aurelian Pavelescu a pierdut bătălia la Congresul PNŢCD din iunie, în favoarea lui Victor Ciorbea. De atunci, tace şi coace. Unitatea partidului e încă un vis.)

Ce program aveţi acum? Câte ore dormiţi noaptea? Programul meu? Mă uit la televizor. Dorm ce n-am dormit toată viaţa mea. Adorm uitându-mă. Nu mai pot nici citi, nu mai văd bine. Nu mai pot nici auzi bine. De-aia spun că sunt expirat.

La televizor la ce vă uitaţi? Mă atrag probleme din astea politice. Şi sportive, mă uit la meciuri de fotbal...

Cu ce echipă ţineţi? Cu nici una, mă uit la spectacol.

Prieteni de vârsta dumneavoastră aveţi? Mai sunt la partid... E Gabi Ţepelea. El e cu un an mai mare ca mine. În general, mai sunt la partid, dar toţi sunt din generaţii mai tinere. Din generaţia noastră e, cu totul excepţional, câte unul rămas. Deci eu nu mai am nici o putere. Nici credibilitate nu mai poţi avea... Oamenii nu te cunosc...

Pe dumneavoastră vă mai cunosc oamenii... Mă mai cunosc... Dar care? Tot ăştia din generaţia mea. Tineretul nu mă mai cunoaşte.

Din casă ieşiţi? Ies numai condus. Am şi un baston şi merg numai puţin în jurul blocului, că picioarele nu mă mai ajută, nici plămânii. După ce am făcut două tururi, nu mai pot, obosesc, suflu greu. Şi cu dumneavoastră, dacă chestia asta (interviul - n.r.) mai continuă, încep să gâfâi. "Maniu numai de noi nu avea timp"

Staţi mai mult în Bucureşti sau la Boţeşti (satul natal din judeţul Argeş - n.r.)? În Bucureşti mai mult, că la Boţeşti trebuie să stau cu cineva, să-mi facă de mâncare. Nu e nici calorifer, nu e căldură. Vara e mai bine. Chiar am în program să mai merg acuma. (Către un invitat de o vârstă apropiată cu sărbătoritul: Tu nu mergi pe la ţară? - Invitatul: Mai mergem, mai mergem...Să vedem...) Cum era în copilărie la Boţeşti? Eu am avut o copilărie mai întortocheată. Am început-o în comuna Cândeşti (judeţul Dâmboviţa), la tatăl meu de naştere, preotul Popescu. Între timp am fost adoptat de o soră a lui tata, soţia preotului Diconescu din Boţeşti. Dar amintirile mele merg mai ales spre Liceul Mihai Viteazul, unde am stat internat opt ani.

Sunteţi nepotul lui Ion Mihalache. Al doamnei Mihalache, care era verişoară cu mama. Dar prieteni buni, ei între ei. Că Mihalache a pornit-o de jos, fiind învăţător. La războiul mondial, când s-au deschis porţile democraţiei, a pornit-o la drum, a înfiinţat partidul şi în primul rând s-a sprijinit pe familie. Cum i-aţi cunoscut pe Maniu şi Mihalache, în ce relaţii aţi fost? Pe Maniu... Era o diferenţă mare de vârstă. Eram tânăr elev, Maniu numai de noi nu avea timp. Pe Mihalache, în schimb, fiind în familie, l-am cunoscut bine, am atâtea amintiri... Venea la masă la ziua dumneavoastră? Nu venea el... Era diferenţă, şi ca vârstă, şi ca poziţie socială... Eu ce eram? Un elev de liceu... CITIŢI ŞI

• Cum a salvat Ion Iliescu comuna natală a lui Ion Diaconescu
• Ion Diaconescu, umbra lui Corneliu Coposu
• Ion Diaconescu, un ţărănist la ascensorul
• Ion Diaconescu, despre lagărele comuniste: "ÎN PUŞCĂRIE, BĂTAIA ERA LUX"
• EXCLUSIV. Cum şi-a tăiat Monarhia craca de sub tron