Invitat marți seară la emisiunea „România 9”, difuzată de TVR și moderată de Ionuț Cristache, „făcătorul” de ziare Ion Cristoiu a realizat o radiografie a presei românești post-decembriste. Despre vizitele neprevăzute ale președintelui Emil Constantinescu la redacția Evenimentului zilei, despre relația cu Ion Iliescu, dar și despre câștiguri „urieșești” și averi risipite - pentru că presa era în anii ’90 o afacere extrem de profitabilă - , citiți în rândurile de mai jos.

Pe Ion Cristoiu, „Maestrul”, cum este alintat de discipoli, îl poți întâlni zilnic la Biblioteca Academiei Române. Citește și scrie, scrie, apoi citește iar, pentru ca la apusul zilei, al fiecărei zile, să livreze un editorial de 8.000 de semne, o pagină de ziar. Scrie pieziș, împotriva curentului, ironic, caustic, fără zăbală, aplecat spre istorie și documente. Povestea sa, a jurnalistului Ion Cristoiu, vibrează în tipare, se zbate și scapă dogmelor pentru a prinde viață în viața noastră.

Cum a debutat? Deschideți bine ochii, Ion Cristoiu își deschide sufletul: „În presă am debutat la «Viața studențească», eram student la Cluj, la filosofie, și am trimis și eu un jurnal pe adresa redacției și Nicolae Stoian, care este și unul din modelele mele de conducător de gazetă, a spus «uite unul cu talent!» și m-a căutat”.

Părinții l-ar fi vrut la sapă

Se întâmpla în urmă cu 50 de ani, dar jurnalistul nu-și uită niciodată primul text publicat. „Eram bolnav de apariția semnăturii mele. Am publicat și în liceu, în revista Rebus. Când mi-am văzut numele acolo...”. A fost o mândrie pentru părinți? „Am citit de la 5 ani, bibliotecara mă dădea exemplu, eram un model. Nu mă lăsa mama să citesc, părinții mei erau de la țară, s-ar fi bucurat mai mult să fiu bun la sapă. Dar eu citeam din patimă”.

Ce a urmat pentru tânărul Ion Cristoiu, unde l-a prins Revoluția, cum s-au deschis drumurile? „Nu s-a deschis niciun drum pentru mine, domnul Andrei Pleșu și domnul Ion Caramitru mă considerau unul dintre «foștii» ziariști. Condusesem, ca redactor-șef adjunct, «Scânteia Tineretului», apoi am mers redactor-șef la revista Teatru... Să nu credeți că cineva își imagina că va veni timpul presei capitaliste. Nu! Toți plecau de la premisa că statul va finanța ziarele. Eh, la câteva zile după diversiunile cu teroriștii, mi-am depus demisia. Pe 15 ianuarie 1990 a apărut primul ziar particular, «Obiectiv», am colaborat încă de la al doilea număr. Am scris împotriva lui Iliescu, la prima pagină. De atunci, am scris numai împotriva președinților. Tot începând de atunci mi-am dat seama că intrăm în capitalism”.

Ion Cristoiu, fondatorul Evz, Dan Andronic, actualul patron al Evz, și colegul lor, Mircea Suciu. FOTO: EVZ

N-a crezut niciodată că poate fi proprietar de gazetă

Povestea merge mai departe. După „Obiectiv”, a urmat „Expresul”, adică perioada romantică a presei, după cum o caracterizează Ion Cristoiu: „Eu nu am crezut niciodată în posibilitatea mea de a face un ziar și de a fi proprietarul lui. Deși am colaborat la primul ziar capitalist, nu am avut încredere în capitalismul din presă. Mai credeam încă în posibilitatea existenței unei prese comunisto-liberale. În fine, a venit la mine Cornel Nistorescu, care mi-a spus că vrea să facă un săptămânal al lui. «Cum adică al tău?», l-am întrebat. Domnule, l-a făcut, a făcut acest săptămânal, „Expres” se numea. L-am ajutat la titlu și la rubrici... Apoi am trecut la alte și la alte săptămânale...”.

Cristoiu vorbește și gesticulează, neobosit: „Sunt publicații pe care le-am făcut eu. Am ales titlul, corpul de literă, redacția. La «Expres», am preluat un ziar, o publicație gândită inițial de Nistorescu, pe care am transformat-o. «Expres- ul Magazin», la care m-am dus după «ZigZag», am transformat-o. Evenimentul zilei, în schimb, este un ziar făcut de mine de la un cap la altul”.

Se întâlnea în secret cu Iliescu

Chiar dacă îl critica zi de zi în ziar pe Ion Iliescu, Cristoiu era invitat la toate întâlnirile dintre reprezentanții puterii și cei ai presei. „Mai mult, mă întâlneam cu Iliescu și în secret! Mereu aveam doi-trei consilieri cu care erau în relații foarte bune. Prin ’90 eram un mare adversar al lui Iliescu, dar Iosif Boda, care era consilierul lui, mi-a spus că Petre Roman este pe făraș. Grupul conservator din jurul lui Iliescu nu-l agrea. N-am publicat știrea, dar e bine ca un redactor-șef să cunoască astfel de lucruri”, rememorează Ion Cristoiu. De remarcat că, la un moment dat, Iliescu l-a „lucrat” pe Cristoiu. „Mi s-a confirmat ulterior că plecarea mea de la ZigZag, de exemplu, a fost o manevră de la Palatul Cotroceni, ca să-l pună în locul meu pe Adrian Păunescu”, recunoaște Cristoiu.

Emil Constantinescu venea neanunțat în redacția Evz

Care erau relațiile dintre Ion Cristoiu, temut șef de gazetă, și potentații vremii? E adevărat sau doar legendă faptul că președintele Emil Constantinescu aștepta la ușa redactoruluișef? „Asta este o chestiune pe care cred că a lansat-o Traian Băsescu. Și este un fals. Nu am lăsat niciodată pe cineva la ușă, eu sunt un om foarte politicos. Dar este adevărat că venea uneori, neanunțat, când eu scriam editorialul... Presa era o autoritate uluitoare. La noi, în redacție, au venit toți, iar unii din ei, care erau miniștri, cum era Traian Băsescu, nici nu au stat de vorbă cu mine, ci cu Dan Andronic”.

Cum a devenit Ion Cristoiu mogul. „Evz a fost una dintre cele mai rentabile afaceri”

Rememorând frânturi, întâmplări din perioada de glorie a presei, Ion Cristoiu nuși poate ascunde melancolia: „Nici la «Expres» nu am avut acțiuni. Eram bucuros că am salariu... Patronii câștigau enorm de pe urma mea. Apoi am avut și acțiuni, 15%. De fapt, eu eram mogulul pentru că, deși nu eram proprietarul principal, până-n 1997 am dictat. Nu-și permitea nimeni să comenteze... Mai ales când câștigau atât de mult de pe urma acestui ziar. Cât câștigau? Urieșește!”.

Bani în schimbul libertății

Dar Ion Cristoiu s-a îmbogățit? Ce-a făcut cu banii? „Nu m-am îmbogățit, nu sunt miliardar, nici milionar. Mi-am pus niște bani deoparte, pe care mi i-am repartizat până la sfârșitul vieții. Dacă se interzice presa, nu vreau să fiu obligat să mă înrolez la un ziar numai de dragul banilor. Asta-mi dă o anumită libertate. Oricum, în acea perioadă s-a risipit enorm. Am dat bani pentru donații, bani pe cărți, bani pe xerox. Am tras tot procesul lui Nicu Ceaușescu, douăzeci de bibliorafturi... Venea foarte multă lume care-mi tot cerea, că i s-a îmbolnăvit fata, vaca nu dădea lapte... Consideram că aveam. Evz a fost una dintre cele mai rentabile afaceri”.