Ioan Istrati relatează o noua minune: Dumnezeu vine dacă-L chemi. La o cafea

Părintele Ioan Israti, martor al unei noi minuni. Un bebeluș „a primit” inima de la Sfântul Ioan RusulPărintele Ioan Israti, martor al unei noi minuni. Un bebeluș „a primit” inima de la Sfântul Ioan Rusul

Părintele Ioan Istrati. Sursa Foto: Arhiva EVZ

Părintele Ioan Istrati a povestit o întâmplare din viața sa, în care a ajutat o persoană care se afla într-o situație dificilă. Acesta susține că, prin rugăciunea „Tatăl nostru”, el a putut salva un om care a fost implicat într-un accident.

„Dumnezeu vine dacă-L chemi. La o cafea”

Părintele Ioan Istrati este o personalitate cunoscută în spațiul public, recunoscut pentru tainele și poveștile împărtășite pe rețelele de socializare. Acesta a relatat o minune la care a fost martor.

„E o cafenea în Constanța unde fac o cafea uriașă și foarte aromată, arabica. Mă duc acolo între ore și mai iau o măgăoaie aburindă. Odată, stăteam la coadă. Tipul de acolo e foarte haios, face glume, panaramă, zâmbește mereu, îți recomandă tot felul de chestii. Acuma omul era devastat.

Fața era contorsionată. Îi tremurau buzele. Se mișca haotic. M-a servit cu cafea. Am îndrăznit să îl întreb: totul e bine? Omul a strâns din ochi și zece lacrimi i-au căzut pe obraz. A zis: tatăl meu a avut un accident grav de mașină. E la 100 de kilometri și nu am cum închide. Dacă puteți ceva, ajutați-mă.

L-am îmbărbătat: hai să ne rugăm. "Tatăl nostru" mereu și o să fie bine. Omul a șoptit: e în comă, e intubat, nu cred. Da eu, cu voce tare: ba să credeți, că altfel moare. Credința îl ține în viață. Omul se cutremură”, a povestit acesta.

CafeneaCafenea

Cafenea. Sursa foto: Pixabay

Ioan Istrati, uimit de minune

Fiind tulburat de conversație, părintele a susținut că și-a rugat prietenii să se roage pentru tatăl acestuia. După ce a plecat, Părintele Ioan Istrati a fost sunat chiar de barista și a primit o veste incredibilă.

„Scriu și pe Facebook rugându-mi prietenii să se roage ptr tatăl lui. Beau cafeaua aia cu nodu-n gât. Omul zicea Tatăl nostru. Și eu. Îl îmbrățișez și plec.

Peste zece minute, omul mă sună. Părintele meu, m-au sunat de la salvare. Tata și-a revenit. A deschis ochii. A zis că a simțit cum cădea într-un întuneric adânc. Și deodată a simțit așa ca o mână care l-a tras cu putere, să-i disloce mâna din umăr, și l-a scos din fântâna aia neagră.

I-am zis: era mâna lui Hristos pe care sute de oameni L-am chemat în rugăciune. Slavă lui Dumnezeu!”, a povestit părintele.