După ce UE a decis, la nivel de șefi de state și de guverne, să aloce niște bani pentru reface post COVID, s-a vorbit de o sumă importantă alocată României, 80 de miliarde de euro.

Jurnalistul Dan Marinescu i-a adresat invitatului său, europarlamentarul Dragoș Tudorache, în emisiunea „Întrebări esențiale”, pe evz.ro, câteva întrebări legate de acest subiect. „Când vin banii ăia în România, că e principala grija a politicienilor? Când vin și când putem să mărim pensii, salarii și alte lucruri din ei?”

Fostul  ministru de Interne în guvernul Cioloș a vorbit pe larg despre modul în care acești bani pot ajunge în România. Cum pot fi obținuți, cum pot fi cheltuiți, care sunt condițiile, ce presupune sintagma „refacere post COVID”.

„Dacă grija politicienilor este când vin banii, eu le-aș spune politicienilor, și asta mi-o spun inclusiv mie, că prima noastră responsabilitate, ca politicieni în România, este să ne asigurăm că avem un plan național bun. Pentru că dacă nu avem un plan național bun pe care să-l trimitem comisiei europene, atunci degeaba visăm la banii ăștia. Ei nu vin oricum.

Deci avem o bună parte de granturi, avem o bună parte de împrumuturi acolo, dar indiferent în ce formulă sunt, că sunt granturi sau împrumuturi, ei, după cum ați văzut, sunt cu câteva CONDIȚIONALITĂȚI. Sunt legați de câteva condiționalități.

  1. Este acest plan. Și nu este o chestiune care ține doar de România. Fiecare stat membru trebuie să-și facă un plan național în care să explice cum anume intenționează să aloce aceste fonduri. Pentru că ele sunt strict prevăzute pentru susținerea economică și reconstrucția economică post COVID și atunci ei nu pot fi aruncați, apropo de a doua teză a întrebării d-voastră, aruncați în stânga și în dreapta, aiurea, în direcții care nu au de-a face, de fapt, cu reconstrucția post COVID.

Și atunci, politicienii români, noi trebuie să avem acum, din nou, capacitatea de a trece dincolo de liniile de demarcație ideologică, dacă ele mai există, sau de interese politice de moment și să ne asigurăm că ne punem expertiza politică cea mai bună pe care o putem găsi la un loc, pentru a genera un astfel de program național.

Avem nevoie de un program național care să fie, apoi, și stabil politic.

Pentru că indiferent ce se va schimba, nu știm cum vor ieși alegerile din această toamnă, indiferent ce se întâmplă în aceste alegeri, noi trebuie să avem niște puncte fixe, pe termen mediu și lung. Niște obiective clare, fixe, asumate de către toate forțele politice din România. Suntem cu toții de acord că vrem să aderăm la euro sau nu?

Pentru că, apropo de reconstrucție post COVID, obiectivul de a adera sau nu la moneda euro, cu toate consecințele și politice și de politică fiscal-bugetară, toate aceste elemente, cumva, sunt atât de importante și ele trebuie să urmeze un program care se înșiră pe mai mulți ani, că nu e suficientă doar voința unui partid politic. E un exemplu de obiectiv la care trebuie să ne raliem cu toții, toate forțele politice, dacă vrem  să avem și succes.

  1. Și apoi vin elementele de prioritizare. Într-un astfel de program, și aici, da, intervin elemente ideologice, pentru că fiecare dintre noi probabil înțelegem diferit sau cu nuanțe diferite care ar trebui să fie prioritățile de dezvoltare ale României și modul în care ajungem la acele obiective de dezvoltare.

Pe partea noastră, a PLUS, noi am identificat trei zone de interes pe care noi am aloca acești bani. În primul rând investiții publice. Și aici sper eu că putem fi de acord toate partidele politice că e important să investim masiv în infrastructură și să folosim această oportunitate la care acum șase luni de zile nici nu visam, și anume că ne vor veni niște bani suplimentari pentru acest gen de investiții în infrastructură.

Nici măcar nu e vorba de REconstrucția infrastructurii. E vorba de CONSTRUCȚIA infrastructurii.

Pentru că nouă ne lipsesc o bună parte din elementele de bază ale unei infrastructuri moderne, și nu vorbesc doar de autostrăzi aici. Vorbesc de infrastructură digitală, vorbesc despre căi ferate, despre o infrastructură spitalicească, de învățământ, etc. E vorba de o întreagă construcție fizică a unui stat român modern.

Și, prin acest pachet financiar, de o dimensiune istorică, aș îndrăzni să-i spun, avem ocazia, cu un program bun și cu o investiție umană bună, pe partea de administrație, avem posibilitatea, în sfârșit, să demarăm un astfel de program de construcție a infrastructurii în România.

Dar, sunt multe elemente aici, care țin, din nou, de noi. Nu țin nici de Parlamentul European, nu țin nici de Consiliul European, nu țin nici de nimeni altcineva.

Ci țin de coerența cu care noi vom putea să putem o administrație eficientă în spatele acestor bani. În primul și în primul rând, în spatele proiectelor care trebuie să intre într-un astfel de program național și apoi să fie rulate în fața Comisiei Europene pentru a și putea fi finanțate. Deci, gândirea și proiectarea unor astfel de programe,apoi implementarea lor. Sunt chestiuni care țin de noi, în marea lor parte.

Condiționările sunt, mai degrabă, interne decât externe.

Dar ele au și acest element extern, pentru că dacă programul nostru național nu convinge Comisia Europeană sau dacă în timpul derulării lui apar evenimente structurale care sunt sancționate la nivelul semestrului european, pentru că ați observat că s-a creat această legătură între acești bani și recomandările pe care CE le face în cadrul semestrului european.

Cu alte cuvinte, dacă la nivelul Comisiei se văd derapaje la nivel de reforme structurale, la nivel de funcționare structurală a statului și a economiei, derapaje care sunt sancționate prin raportul regulat pe care CE îl face în cadrul semestrului european, pot apărea elemente de blocaj în derularea acestor programe.

(…) Până acum noi am dat dovadă constantă de lipsuri. Dacă ne uităm la istoria noastră de 20 de ani, de când ne jucăm cu banii europeni, și în perioada de preaderare și de postaderare, nu stăm bine deloc (în ceea ce privește proiectele, n.e.). Ba dimpotrivă, am tot ratat astfel de oportunități. Nu e prima oară când ne uităm la un munte de bani europeni și ne gândim dacă știm ce să facem cu ei. Deci ar trebui ca acum, a trei oară, este a treia ocazie istorică de a folosi fonduri europene pentru dezvoltarea României, este cazul ca acum, a treia oară, să nu mia ratăm această șansă.”