Mă refer doar la aceste două personaje din Justiție deoarece astăzi, la ora 14.00, este anunțată marea confruntare dintre procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi și ministrul Tudorel Toader.

Ea se va produce în cadrul unei ședințe a Consiliului Superior al Magistraturii, singura instituție care poate fi arbitru în așa-zisul conflict dintre cei doi cu privire la revocarea din funcție a șefei DNA. Potrivit legii, ministrul Justiţiei poate cere revocarea din funcţie a procurorului-şef al DNA, Secţia pentru procurori a CSM dă un aviz consultativ, iar decizia o ia Președintele României.

Tudorel Toader a cerut revocarea și a făcut public un raport, plus 11 anexe care conţin rapoarte ale Inspecţiei Judiciare, decizii ale Curţii Constituţionale, un aviz şi un raport al Comisiei de la Veneţia, comunicate de la Inspecţia Judiciară, un raport de activitate pe anul 2016 al Ministerului Public şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

În acest moment, pentru a da un aviz consultativ în cunoștință de cauză, membrii CSM trebuie să-i și asculte pe cei doi protagoniști ai divergenței care privește managementul DNA. Ministrul Toader spune că șefa DNA și-a făcut prost treaba de manager, Laura Codruța Kovesi neagă și acceptă să răspundă la toate acuzațiile. Vom vedea dacă și cum o va face azi. Problemele sunt multe, iar unele sunt de-a dreptul grave și scandaloase.

Nu militez pentru revocarea Laurei Kovesi, nici pentru menținerea ei în funcție, așa cum nu o fac nici pentru ministrul profesor doctor în drept. N-am nici vreun dosar penal și nici vreo activitate care să se întretaie cu rolul DNA în societate sau cu vreun partid politic. Sunt însă un ziarist care e interesat dacă Justiția este egală pentru toți, iar acolo unde sesizez că nu este așa, că nu se operează cu dreaptă măsură ci cu dublă măsură, încep să pun întrebări și să caut răspunsuri sau îmi exprim opinia.

Scopul acestui text este legat strict de niște întrebări la care membrii CSM ar trebui să se lămurească și să ne lămurească. Ele au ca substrat o eventuală concluzie asupra principiului că „Justiția este egală pentru toți”.

● De ce procurorii DNA se concentrează doar pe politicieni, persoane cu notorietate din instituții ale statului, patroni de firme super-mediatizate, în general oameni cunoscuți publicului și pentru care există un interes mediatic major? Nu sunt dosare în lucru și cu patroni ai unor firme necunoscute care au dat tunuri ilegale, șefi anonimi din instituții care au încălcat legea prin trafic de influență, mită sau abuz? La presă n-au ajuns astfel de comunicări de la DNA.

● Într-un interviu pentru EVZ, L.C. Kovesi mi-a spus că orice sesizare venită către DNA, chiar și pe fax sau anonimă, este dată spre verificare, iar dacă sunt elemente care se confirmă se deschide dosar penal in rem. Atunci de ce plângerile penale ale unor persoane care reclamau cercetările abuzive ale unor procurori de la Ploiești sau de la alte direcții teritoriale nu au fost luate în seamă? De ce nu au fost chemate la audieri și nu li s-au cerut probele pe care le invocau în apărarea lor?

● Avocatul lui Elan Schwartzenberg declara, în urmă cu două zile, la postul B1, că a trimis procurorilor o adresă că e la dispoziția lor pentru a da relații sau pentru a depune documente privind acuzațiile aduse clientului său. De luni bune de zile, nimeni din DNA nu l-a contactat, deși în comunicatele publice se spune că procurorii nu reușesc să dea de omul de afaceri Elan Schwartzenberg, fugit în Israel. Aceasta este o practică legală?

● Secția de procurori din CSM a cenzurat raportul Inspecției Judiciare prin tăierea unor pasaje care erau nefavorabile șefei DNA. De regulă se procedează așa? Sau dacă nu, de ce s-a făcut asta pentru Doamna Kovesi? S-a procedat la fel în cazurile Camelia Bogdan sau Mihaiela Moraru Iorga?

● Ministrul Tudorel Toader, în ședința CSM din data de 16 octombrie 2017, a făcut o declarație șocantă despre primele verificări la DNA. „Eu exprim o nedumerire asupra faptului că echipa de control a fost formată din șase inspectori, nu cu număr impar ca să poți face o majoritate. Noi, cu șase inspectori, rămânem într-o stare de dubiu. Astfel de echipe trebuie să aibă un număr impar ca să ai o majoritate”, a spus ministrul Justiției. De ce inspectorii CSM au procedat în acest mod? Este o situație care s-a mai întâmplat și în alte cazuri?

● Ce măsuri ar trebui luate de CSM sau de alte instituții când se constată că transcrierea interceptărilor nu corespunde cu ceea ce se aude pe bandă sau când anumite probe sunt contrafăcute?

Întrebări ar fi mult mai multe, dar nu-mi permite spațiul tipografic să continui. Trag speranța că magistrații din CSM ne vor oferi, într-o bună zi, niște explicații măcar la acestea tipărite aici.