Statele Unite. Ce poate fi mai rău când împarți o rezervă de apă cu alții, și de fapt rezerva este deja insuficientă. Cum să nu sune a război?

În temeiul unui tratat vechi de 80 de ani, Statele Unite și Mexicul își împart apele din râul Colorado și al Rio Grande. Dar, din cauza secetei severe și a temperaturilor caniculare, Mexicul a rămas mult în urmă cu livrările, punând la îndoială capacitatea țării de a-și îndeplini obligațiile.

Nu pot da ceea ce nu am

În plus, fermierii din sudul Texasului se confruntă, de asemenea, cu o lipsă de precipitații. Ei spun că lipsa apei din Mexic îi împinge în criză.

Unii lideri texani au făcut apel la administrația Biden să oprească sprijinul financiar acordat Mexicului până când acesta nu va remedia deficitul.

Conflictul evidențiază dificultățile imense pe care le presupune împărțirea resurselor de apă din ce în ce mai mici într-o lume tot mai caldă și mai uscată.

Un râu în declin

Conform unui tratat din 1944, Mexicul trebuie să trimită Statelor Unite, la fiecare cinci ani, 1,75 milioane de acri-picioare de apă din Rio Grande, iar Statele Unite trebuie să trimită Mexicului, în fiecare an, 1,5 milioane de acri-picioare de apă din râul Colorado. Cantitatea este fabuloasă dacă ținem cont de faptul că 1.000.000 de acri picioare este egal cu 1233481980.25 metri cubi…

Peste Ocean lucrurile se calculează astfel: un acru-picior reprezintă suficientă apă pentru a inunda un acru de teren cu o adâncime de un picior. Aceasta înseamnă o cantitate enormă de apă schimbată între cele două țări: aproximativ 490 de miliarde de galoane din partea SUA anual și 570 de miliarde din partea Mexicului în fiecare perioadă de cinci ani. Un galon are 3,78 litri…

Un pic de geografie

Rio Grande - numit Río Bravo în Mexic - este unul dintre cele mai lungi râuri din America de Nord și curge aproximativ 1 900 de mile din Munții Stâncoși din Colorado, traversând trei state americane și cinci state mexicane înainte de a-și încheia călătoria în Golful Mexic.

Anii de extracție excesivă pentru a deservi fermierii și populațiile în creștere, împreună cu căldura și seceta provocate de schimbările climatice, au avut un impact negativ.

Pe măsură ce căldura duce la pierderea stratului de zăpadă din munți, debitele râului scad.

Aproximativ 200 de mile din Rio Grande, care se întind de la Fort Quitmen la Presidio, Texas, sunt cunoscute sub numele de "porțiunea uitată", unde albia râului este adesea uscată tot timpul anului. Acesta este readus la viață mai în aval de apele din Rio Conchos din statul mexican Chihuahua, cel mai mare afluent al Rio Grande.

Imprevizibilitatea râului este motivul pentru care angajamentele Mexicului se bazează pe cicluri de cinci ani.

Deficitele dintr-un ciclu de cinci ani pot fi reluate, dar trebuie să fie recuperate în următorul, deși tratatul nu are niciun mecanism de punere în aplicare.

1990, un an de răscruce

În primele câteva decenii de aplicare a tratatului, totul a mers bine. Dar de la începutul anilor 1990, "ceva s-a schimbat". A venit mai puțină apă în râu.

La fel ca acordul privind râul Colorado încheiat între statele din sud-vestul SUA, tratatul Mexic-SUA a calculat disponibilitatea apei pe baza datelor din prima jumătate a secolului XX. Acesta prevedea secete pe termen scurt, dar nu megasecetei multianuale.

Mexicul a încheiat două cicluri de cinci ani în deficit, din 1992 până în 2002. "Aceasta a fost prima dată când am avut cu adevărat aceste tensiuni politice accentuate între cele două (țări) cu privire la apă", a declarat Vianey Rueda, cercetător la Universitatea din Michigan, specializat în tratatul privind apa din 1944.

Acum, când se apropie un alt ciclu de cinci ani, Mexicul se confruntă cu o situație similară. Numai că de data aceasta este mai intensă, a spus Rueda. "Sistemul de livrare a apei a rămas același, dar criza apei s-a agravat".

Context ghinionist

Cererea de apă a crescut pe măsură ce dezvoltarea de-a lungul râului Rio Grande a crescut vertiginos. Acordul nord-american de liber schimb, care a intrat în vigoare în 1994, a dus la o explozie de ferme și maquiladoras (fabrici) în Mexic, multe dintre acestea cultivând și fabricând produse destinate piețelor din SUA și Canada. Ambele părți ale frontierei s-au urbanizat, iar populația a crescut.

La baza tuturor acestor aspecte se află ritmul constant al crizei climatice. Asta alimentează călduri și secete mai frecvente și mai prelungite. "Avem tratate care au fost concepute pentru un climat stabil, dar care acum încearcă să fie puse în aplicare într-un climat care nu este stabil", a declarat Rueda.

Statele Unite. Durere în ambele țări

"Fermierii din Valea Rio Grande din Texas fie au rămas fără apă, fie rămân fără apă rapid", a declarat Brian Jones, un fermier care cultivă bumbac, porumb, sorg și soia irigate în Hidalgo County, Texas, și membru al consiliului de administrație al Texas Farm Bureau.

Livrările scăzute de apă din Mexic, combinate cu o lipsă de precipitații în regiune, amenință industria citricelor din stat, a declarat Jones pentru CNN, dar situația este chiar mai gravă pentru zahăr.

"Industria zahărului este pierdută în Texas și nu se va mai întoarce niciodată", a spus el.

Singura fabrică de zahăr din stat, care avea peste 500 de angajați cu normă întreagă și sezonieri, a fost închisă în februarie, după mai bine de 50 de ani de activitate.

Proprietarii fabricii, Rio Grande Valley Sugar Growers, au dat vina pe Mexic. "Timp de peste 30 de ani, fermierii din sudul Texasului s-au luptat cu nerespectarea de către Mexic a prevederilor Tratatului privind apa din 1944", au declarat aceștia într-un comunicat de presă în care anunțau închiderea.

Unii lideri de stat au cerut măsuri punitive. "Lipsa livrărilor de apă în timp util din partea Mexicului pune în pericol întreaga agricultură texană", a declarat în februarie Monica De La Cruz, reprezentant republican din Texas, făcând apel la administrația Biden să "țină Mexicului la respect".

De La Cruz, care beneficiază, de asemenea, de sprijinul lui Ted Cruz și John Cornyn - ambii republicani care reprezintă Texasul în Senatul SUA - a adăugat o formulare la proiectul de buget 2025 al Camerei Reprezentanților, care ar reține ajutorul financiar pentru Mexic până când își respectă partea din tratatul privind apa. Proiectul de lege a depășit miercuri un obstacol procedural, deși nu este sigur dacă va întruni suficiente voturi pentru a trece de Congres.

Teroare în Mexic

Durerea provocată de lipsa apei nu este unidirecțională. La sud de graniță, oamenii suferă și ei.

Mexicul se confruntă cu cea mai extinsă și severă secetă din 2011, care afectează aproape 90% din țară. Apa a devenit un subiect grav. Există temeri că orașele - inclusiv Ciudad de Mexico - s-ar putea îndrepta spre "ziua zero", în care apa va seca.

Situația este deosebit de gravă în nordul Mexicului. "Impactul se reflectă în nivelurile foarte scăzute ale multor baraje din nordul Mexicului. Și chiar în nivelurile apelor subterane", a declarat Victor Magaña Rueda, climatolog la Universitatea Națională Autonomă din Mexic.

Întregul stat Chihuahua se află în secetă din februarie. Iar datele de la sfârșitul lunii mai arată că aproape 40% se află în "secetă excepțională". Cea mai gravă situație.

"Nu a căzut nicio picătură de ploaie în mai mult de opt luni", a declarat Salvador Alcántar, congresman în Chihuahua. "Schimbările climatice sunt aici pentru a rămâne.Ttrebuie să învățăm să ne descurcăm cu ele". Rezervele de apă fluvială și subterană se diminuează rapid. Fermierii suferă de ani de zile, a declarat el.

Tensiunile au atins un punct de fierbere în 2020. Atunci guvernul mexican a decis să elibereze apă din unul dintre barajele din Chihuahua. Desigur, pentru a-și îndeplini obligațiile privind împărțirea apei. Fermierii au protestat într-o confruntare surdă. O femeie a fost împușcată de Garda Națională.

Chihuahua se luptă din nou. "Dacă nu există apă, cu ce ne putem aștepta în mod realist să plătim? Nimeni nu poate fi obligat să dea ceea ce nu are", a declarat Alcántar.

Un conflict fără câștigători

Dificultatea remodelării unor acorduri de împărțire a apei vechi de 80 de ani este că acestea au creat deja dependență.

Oamenii ajung să depindă de drepturile de utilizare a apei. Pentrutot, pentru a dezvolta industria, agricultura și a construi orașe, a declarat Sarah Porter, director al Centrului Kyl pentru politica apei de la Universitatea de Stat din Arizona. "Și odată ce ai această dependență, devine extrem de dureros să o schimbi", a declarat ea pentru CNN.

O renegociere completă a tratatului este puțin probabilă. În schimb, amendamentele sunt convenite între țări prin intermediul unui proces de "minute". Procesele-verbale pot cuprinde aspecte de la schimbul de date până la schimbări în livrarea apei.

Discuțiile pentru o nouă minută menită să facă mai fiabile livrările de apă ale Mexicului au stagnat.

Unele speranțe rezidă într-o furtună tropicală sau într-un sezon activ de uragane. Dar este greu de prevăzut când și unde vor lovi furtunile și unde vor cădea ploile. A se baza doar pe furtuni pentru a reduce deficitul de apă ar face ca Mexicul să fie "total expus la ceea ce decide natura cu privire la viitorul nostru în domeniul apei", a declarat Magnaña Rueda de la UNAM.