De la grecul Spyros Louis, un simplu ţăran devenit primul campion olimpic la maraton, în 1896, şi până la Hicham El Guerrouj şi Birgit Fischer, fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice a avut eroii săi şi momentele sale istorice.

ATENA, 1896. James Connolly (SUA, triplusalt), primul campion olimpic.

PARIS, 1900. Charlotte Cooper (Marea Britanie, tenis), prima femeie medaliată cu aur. Alvin Kreanzlein (SUA), unicul atlet cu patru titluri în probe individuale la o singură Olimpiadă.

ST. LOUIS, 1904. Fred Lorz (SUA) a câştigat maratonul, dar a fost descalificat, fiindcă parcursese o mare parte din distanţă într-o maşină. Archie Hahn (SUA, atletism), 21,6 secunde la 200 m, record doborât după 28 de ani.

LONDRA, 1908. Primul stadion special construit pentru JO. Ray Ewry (SUA, atletism) este încă singurul sportiv cu opt titluri olimpice în curse individuale.

STOCKHOLM 1912. Proba de ciclism pe şosea a avut 320 de kilometri, cea mai lungă cursă din istoria JO. Hannes Kolehmainen (Finlanda, atletism) a încheiat cursa de 5.000 m sub 15 minute.

Zatopek, „omul-locomotivă”

ANVERS 1920. Apariţia steagului olimpic şi a jurământului sportivilor.

PARIS, 1924. Johnny Weissmuller (SUA), trei medalii de aur la înot şi bronz la polo. Paavo Nurmi (Finlanda, atletism), de cinci ori medaliat cu aur.

AMSTERDAM, 1928. Prima flacără olimpică.

LOS ANGELES, 1932. McNaughton (Canada), câştigător la săritura în înălţime după ce a primit un sfat tehnic de la principalul său adversar, Van Osdel (SUA).

BERLIN, 1936. Prima ştafetă a flăcării olimpice. Jesse Owens (SUA, atletism), patru medalii de aur.

LONDRA, 1948. Olimpiadă transmisă în premieră la televizor. Bob Mathias (SUA), campion la decatlon deşi se antrena de numai patru luni.

HELSINKI, 1952. „Omul-locomotivă” Emil Zatopek (Cehoslovacia), care dădea impresia că se sufocă în timpul alergării, s-a impus la 5.000 m, la 10.000 m şi la maraton, performanţă neegalată încă.

MELBOURNE, 1956. Laszlo Papp (Ungaria), primul boxer campion olimpic de trei ori consecutiv.

ROMA 1960. Abebe Bikila (Etiopia) a câştigat desculţ maratonul.

TOKYO 1964. Ultimul purtător al torţei a fost Yoshinori Sakai, născut la Hiroshima, în ziua în care oraşul a fost distrus de bomba atomică. Larissa Latinina (URSS, gimnastică) a ajuns la un total impresionant de 18 medalii.

MEXICO CITY 1968. Primele teste antidoping pentru câştigători şi de sex pentru femei. Bob Beamon (SUA) a depăşit recordul mondial la lungime cu 55 cm, orpindu-se la 8,90 m.

Ben Johnson, primul campion dopat

MUNCHEN 1972. Mark Spitz (SUA, nataţie), şapte medalii de aur.

MONTREAL 1976. Nadia Comăneci (România, gimnastică), primul zece la JO.

MOSCOVA 1980. Canotorii Bernd şi Jorg Landvoigt (Germania), medaliaţi cu aur, erau gemeni identici, ca şi ruşii Iuri şi Nikolai Pimenov (argint). Aleksandr Ditiatin (URSS, gimnastică), unicul sportiv cu opt medalii la o singură Olimpiadă.

LOS ANGELES, 1984. Carl Lewis (SUA, atletism), egalul lui Jesse Owens (patru titluri). Daley Thompson (Marea Britanie), câştigător la decatlon cu un nou record mondial, 8.847 puncte, depăşit abia în 1992.

SEUL 1988. Ben Jonhson, primul campion descalificat pentru dopaj. Serghei Bubka (URSS), recordmenul mondial actual la săritura cu prăjina (6,14 metri), a luat singurul său aur olimpic.

BARCELONA 1992. Cea mai strânsă finală din istorie la canotaj 8Â1, între Canada şi România (tricolorii au cucerit argintul). Vitali Şerbo (Belarus, gimnastică), patru medalii de aur într-o singură zi.

ATLANTA 1996. Michael Johnson (SUA), primul atlet câştigător la 200 m şi la 400 m.

SYDNEY 2000. Teste de sânge. Steve Redgrave (Marea Britanie), primul canotor campion olimpic de cinci ori consecutiv.

ATENA 2004. Hicham El Guerrouj (Maroc) l-a egalat pe Paavo Nurmi, câştigând la 1.500 m şi la 5.000 m. Birgit Fischer (Germania, caiac), prima femeie câştigătoare a aurului la şase ediţii ale Jocurilor Olimpice.

„Dacă vrei să câştigi ceva, aleargă la 100 de metri. Dacă vrei să experimentezi ceva, aleargă maratonul” - Emil Zatopek, triplu campion olimpic în 1952