Iată, un alt exemplu. Stația 13 I.L.Caragiale, un spectacol mai puțin obișnuit la Casa Cargiale, pe strada IL Caragiale, din București .

De câteva luni de zile, acest loc splendid din centrul orașului a devenit locul de întâlnire al artelor diverse asezonate cu after party, ca să mai stai la taclale, la o cafea bună, la o serată de pian, sushi cu jazz, sau alte minunății.

 

Conceptul aparține lui Cosmin Hopârtean aka Quentin Val, un tânăr pianist , compozitor, textier și interpret, cu o carieră frumoasă, turnee în SUA, Franța și Japonia, mai multe CD-uri la activ și o doză uriașă de stare de bine, creativitate și optimism.

 

Cosmin a emigrat în Belgia, cu părinții, pe la 8 ani și a trăit alături de aceștia începuturile unui parcurs occidental complex. Oamenii aceștia au rămas români, poate, mai autentici. Astăzi, Casa de cultură Arthis din Bruxelles, manageriată de părinții săi, numără peste 20 de ani de activitate, iar Radio-TV Arthis, vreo 5 ani, fiind locul preferat de întâlnire al comunității românești din capitala belgiană.

 

Cosmin a vrut însă înapoi, în România, ca să construiască aici, așa cum și-a promis din copilărie. Avea un PianoBar la Bruxelles, care mergea excelent, dar știa că este nevoie și în București de așa ceva, astfel încât nou renovata Casă Caragiale a început să lanseze invitații îndrăznețe publicului de toate vârstele: concerte, teatru, conferințe, expoziții de pictură, întâlniri diverse, cu happenings strălucitoare într-o atmosferă discretă, rafinată, cu mult bun gust. Săptămână după săptămână, Quentin aduce talente noi pe mica scenă a lui Caragiale, descoperă voci, artiști, muncește enorm ca să fie totul perfect, totul trece prin mâinile lui. Face cultură de calitate și construiește un nou spațiu din care pleci cu greu. Pe teme de Caragiale... și nu numai!

 

Un artist-manager, așa cum este Cosmin, adică Quentin Val trebuie să fie non-stop pe fază ca să descopere talente și idei, noi regizori, noi proiecte.

Casa Caragiale de astăzi zumzăie ca pe vremea lui Nenea Iancu, pentru că da, acolo a trăit și a creat, vreme de doi ani, chiar nenea Iancu Caragiale, cel de pe bancnota de 100 de lei, asta pentru mileniali și generația Z. Și Cosmin este un milenial, dar el este un fiu strângător care s-a întors!

 

Întorcerea fiilor strângători! Și eu am fost unul dintre ei și am adus cu noi, în țară, pe lângă multe milioane de dolari pentru țară, soția mea și cu mine, cea mai mare avere: o fetiță frumoasă și vocală, mirarea călătorilor, echipajului avionului și a vameșilor de pe drumul de întoarcere. Este o altă poveste, poate o să v-o spun, avem timp, doar mâine este, în definitiv, o altă zi!