Editura Evenimentul si Capital

Interviu cu Regina fantasy a mitologiei românești. Cum poți preschimba în visuri frumoase poveștile copilăriei

Autor: | | 1 Comentarii | 529 Vizualizari

Sînziana Popescu scrie pentru copii, scrie captivant și subtil despre Crăiasa albinelor și Crăiasa furnicilor, despre cai năzdrăvani și păsări măiastre, despre Sfânta Duminicăși Sfânta Vineri. Într-o lume în care Harry Potter a fost înscăunat regele poveștilor, Sînziana se încăpățânează să (re)scrie basmele bunicilor noștri. Cu inima!

- Evenimentul zilei: Povestește-ne, te rog, despre „Andilandi”, despre acest minunat proiect editorial dedicat copiilor! Dar spune-ne totul, vorbește-ne despre zmei, despre sânziene și uriași, despre iele, căpcăuni și solomonari, despre Pasărea Măiastră și Celălalt Tărâm...

- Sînziana Popescu: Seria fantasy „Andilandi”, publicată la Editura Nemi și destinată în principal copiilor între 9 și 12 ani, s-a născut, de fapt, din dorința mea arzătoare de a le prezenta micuților de azi ființele fantastice din miturile și basmele noastre din bătrâni. Mi-am dorit să le fac cunoștință cu Caii Năzdrăvani, cu Pasărea Măiastră, cu Zmeii, cu Blajinii, cu Căpcânii, cu Uriașii și cu Ielele copilăriei mele și să le demonstrez că sunt și ei demni de atenție și admirație, asemenea Trolilor, Elfilor, Enților, Goblinilor ori Hobbiților. Nu știu în ce măsură am reușit, dar asta am avut în gând înainte de a mă apuca de scris această serie fantasy, care, spre deosebire de majoritatea covârșitoare a celorlalte apariții de profil, este puternic inspirată și atașată de valorile, temele și personajele din basmelor populare românești. În aceste cărți nu apar Dragoni, Elfi, Orci și Troli, în schimb am decis să chem la luptă Zmeii, Ielele, Sânzienele, Ursitoarele, Balaurii, Solomonarii, Strigoii, Uriașii, Căpcânii și Blajinii autohtoni. Nu lipsesc nici Sfintele Duminică și Vineri, Crăiasa albinelor, Crăiasa furnicilor, Calul Năzdravan și Păsarea Măiastră. M-am oprit doar asupra personajelor mitologice de căpătâi, descrise în basmele populare ori analizate în diverse studii folclorice de marcă. Pe unele le-am preluat ca atare, pentru că și-au găsit singure locul și rostul în intriga pe care o construisem. Pe altele le-am modificat ori m-am oprit asupra unor versiuni acceptate numai în anumite zone ale țării, dar de fiecare dată m-am străduit să rămân fidelă regulilor, nu excepțiilor și, nu în ultimul rând, basmelor copilăriei mele. Însă nu mi-am propus nicio clipă să le prezint aceste personaje copiilor într-o manieră didactică, seacă. Cărțile seriei „Andilandi” sunt scrise pentru copiii de azi, dar și despre copiii zilelor noastre, fiindcă personajele principale ale cărților sunt niște copii obișnuiți, cu care cititorii se vor putea identifica cu ușurință și care ajung în acea lume fermecată, neobișnuită, pe un tărâm populat cu o sumedenie din ființele fantastice din mitologia noastră. Odată ajunși acolo, copiii vor dobândi o nouă identitate, vor avea de dus la bun sfârșit o misiune și vor avea drept ajutor un Cal Năzdrăvan, vorbitor, înaripat și mare consumator de jăratec. În această lume magică, în care îi invit să pășească pe toți cititorii noștri, personajele centrale vor avea parte de o sumedenie de aventuri, de călătorii inițiatice, aș putea zice, din care se vor întoarce în lumea lor îmbogățiți, vor deveni mai buni, mai blânzi, mai toleranți.

Istorioare cu drăgaice și moroi

- Acum, că ne-am lămurit cum stă treaba cu „Andilandi”, spune-ne, te rog, cum/când/de ce te-ai lăsat sedusă de povești, de basme, de înțelepciunea bunicilor? Ce-a însemnat și ce (mai) înseamnă copilăria pentru Sînziana Popescu?

- Cred că motivul principal pentru care m-am apucat să scriu o serie fantasy inspirată din mitologia românească, deși eu scrisesem până în acel moment doar scenarii de film și piese de teatru pentru copii, a fost că am crescut cu basmele românești. În copilărie, bunicii mei îmi spuneau povești din satele lor, cu drăgaice și moroi, sau îmi citeau poveștile cla sice. După ce am mai crescut puțin, am început să caut și să citesc singură astfel de povești, pe care le recomand și cititorilor mei. Vorbesc de basmele culese de Petre Ispirescu (Ileana Simziana, Prâslea cel voinic și merele de aur, Greuceanu), de T. Pamfilie (Povestea lui Petrea și a Rujalinei-Linei), de G. Dem. Teodorescu (Fata din dafin) sau de cele scrise de Ioan Slavici (Zâna Zorilor), de Ion Creangă (Dănilă Prepeleac și Harap-Alb), de Mihai Eminescu (Făt-Frumos din lacrimă), de Vladimir Colin (Basme) și de Alexandru Mitru (În țara legendelor). Astfel de basme mi-au deschis apetitul pentru poveștile din bătrâni. Așa a fost copilăria mea și despre ea încerc să le vorbesc copiilor de azi. Mi-am însușit aceste personaje și acum le predau ștafeta cititorilor mei. Sper ca și ei să le îndrăgească, să le facă „ale lor” și să povestească despre ele și altora, menținând mereu vie tinerețea fără bătrânețe a basmelor românești.

Codruta Kovesi, lovitura de GRATIE! Va fi procuror european. Antunul facut de STRAINI. ULTIMA ORA

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI