În a doua parte a dialogului cu Mihail Șișkin replicile mușcă hulpav din carnea moale a scenei politice europene, mai precis din nemuritoarea punte Est-Vest (invizibilă celor mulți și proști) turnată în aur greu și caractere de doi bani care, sub masca luptei pentru democrație și alte, multe, baloane colorate, mimează de veacuri fondul și cultivă forma.

• Evenimentul zilei: Ați trăit jumătate din viață în Rusia natală, cealaltă jumătate (de până acum) în Elveția. Ce deosebiri și, mai ales, ce asemănări ați sesizat între cele două state? Dar între politicienii celor două popoare? Dar între rusul de rând și elvețianul de rând?

• Mihail Șișkin: La prima vedere ne desparte totul: istoria, limba, mentalitatea, organizarea societății. Pe de altă parte, la un moment dat îți dai seama ce apropiați suntem și în privința lucrurilor bune, și a celor rele. Vai, cea mai veche democrație din lume trăiește după o lege nescrisă: când e vorba de bani serioși, statul de drept se încheie!

• Ce vreți să spuneți?

• E dureros să-ți dai seama că dictatura lui Putin a putut să se pună pe picioare doar cu ajutorului activ al democrațiilor occidentale. Bandiții au pus mâna pe putere în Rusia, jefuiesc propria populație și vând bogățiile naturale în Vest. Marile averi din Rusia sunt făcute din bani criminali, iar răspunderea pentru noul totalitarism rus o poartă inclusiv democrația occidentală.

Gulerele albe și mentalitatea de rob

• Păi...

• Aveți un pic de răbdare! Ce se mai bucurau toți în Vest când Gorbaciov a anunțat „perestroika”! Dar ce a făcut Occidentul pentru a ajuta tânăra societate civilă rusă să se pună pe picioare? Occidentul trebuia să facă un lucru simplu: să arate, după propriul exemplu, cum funcționează statul de drept și ce înseamnă asta. Nimic mai mult! Pur și simplu să pună în practică propriile legi. Doar în Rusia nu a trăit nimeni niciodată într-un stat de drept și populația nu avea nicio idee de ce reprezintă asta. Dar ce au arătat democrațiile occidentale? Că atunci când sunt în joc bani mulți, sume mari, statul de drept se termină. Într-un stat de drept, dacă s-ar fi aplicat legile, toți criminalii din Rusia și toți cei care ascund lucrurile furate în Elveția și în alte țări ar fi fost la închisoare. Dictatura hoțească a lui Putin există doar pentru că a fost sprijinită „fierbinte” de Occident. Dacă democrațiile din Vest ar fi fost adevărate state de drept și și-ar fi respectat legile, Rusia, acum, ar fi fost o altă țară.

• Dați de pământ și cu unii, și cu alții...

• Păi, dau! Am chemat la boicotarea Jocurilor Olimpice de la Soci, dar cine îl ascultă vreodată pe un scriitor? Olimpiada de la Soci trebuia boicotată pentru a arăta solidaritatea nu cu bandiții, care au luat ostatică o țară întreagă, ci cu ostaticii. Elvețienii au construit la Soci o „Schwitzer hüsli” a lor, o căsuță în care președintele celei mai vechi democrații europene putea să lingă personal cizmele dictatorului. Rezultatul e cunoscut: imediat după Soci a urmat anexarea Crimeei, războiul din Ucraina, zece mii de morți. Iar cetățeanul „mediu” din Rusia și Elveția îndură toate astea și tace, cât timp nu este afectat personal. O mentalitate de rob: cât timp nu mă afectează pe mine, viața nu e deloc așa de rea.

Rus până în vârful peniței

• Sunteți un dur și constant critic al regimului de la Kremlin. Nu vă este frică, domnule Șișkin, de novichokul oligarhilor ruși? V-a trecut vreodată prin cap c-ați putea fi eliminat pur și simplu de pe scena vieții?

• Desigur, îmi dau seama că mă aflu pe lista „dușmanilor poporului”. Dar cred că nu sunt nici pe prima, nici pe pagina a zecea a acestei liste lungi.

• Sunteți un tip curajos... Până la urmă de ce ați părăsit Rusia?

• Plecarea din Rusia s-a produs pur și simplu din motive familiale. Cea de-a doua soție a mea era traducătoare de limba germană, o elvețiană. Ne-am cunoscut și am locuit la Moscova, în Elveția ne duceam doar în vacanță. Țara, se înțelege, mi-a plăcut, dar mă plictiseam în Elveția. Atunci, în anii ’90, ni se părea că tot ce e interesant se petrece în Rusia. Așa și era... Apoi ne-am mutat pentru că a apărut copilul, pentru soție era mult mai simplu - la Moscova nu era nici bunică, nici serviciul medical necesar. Într-o asemenea mutare n-a fost, așadar, nici urmă de influență politică. Dimpotrivă, mi se părea că trăim într-o lume nouă în care nu vor mai fi granițe. Cine își putea imagina atunci că Rusia făcea deja pași uriași spre trecutul recent?

• Vă referiți la faptul că revenea iar la dictatură, se supunea din nou unui singur om...

• Desigur. Am fost mereu cu un picior în Rusia, cu celălalt în Elveția, Germania, Anglia, America. Dar abia odată cu ocuparea Crimeei și cu începutul războiului cu Ucraina am început să mă aflu în emigrație politică. Mai bine zis, țara mea a emigrat din secolul al XXI-lea în Evul Mediu.

• A rămas omul Șișkin rus sau s-a transformat în elvețian?

• După jumătate de viață petrecută în Rusia? Sunt rus. Scriitor rus.

Un exercițiu de imaginație

Ce i-ar spune Mihail Șișkin lui Vladimir Putin dacă ar avea ocazia să-i vorbească o zi întreagă între patru ochi? Scriitorul n-a părut surprins de provocare: „Odată, într-o discuție cu Frank-Walter Steinmeier, publicată în «Die Zeit», i-am pus o întrebare celui care era pe atunci ministru de externe al Germaniei: «Ce simțiți dumneavoastră, domnule Steinmeier, cum vă justificați în fața propriei ființe când îi strângeți mâna unui criminal și ticălos precum Putin?» Ministrul mi-a replicat că munca lui de politician implică inclusiv discuțiile cu un dictator”.

Sunteți curioși ce (ne-)a răspuns, la rândul lui, Șișkin? „Sunt un scriitor liber și pot să decid singur cui îi strâng mâna. Dacă știu că individul respectiv e un criminal și un ticălos, n-o să-i strâng mâna, este alegerea mea. Eu nu sunt politician și sunt bucuros că nu trebuie să-mi murdăresc mâinile”.

Prof’ de germnă și rusă

Născut la Moscova, pe 18 ianuarie 1961, Mihail Șișkin a lucrat ca jurnalist, apoi ca profesor de limba germană și limba rusă. A debutat ca scriitor în 1993, cu volumul „Urok Kalligrafii”, urmat de „Zapiski Larionova”, „Luarea Ismailului”, „Părul Venerei”, „Scrisorar” și „Paltonul cu gaică”. Ultimele patru volume au fost publicate și în România, la editura Curtea Veche Publishing.

Mihail Șișkin este singurul scriitor care a câştigat toate cele trei mari premii literare ruseşti: Premiul „Russkii Buker“ (2000), „Bolshaja Kniga“ ( 2006, 2011) şi „Nacionalnyi Bestseller“ (2005)

Romanele sunt turnuri mult prea mari, prea înalte pentru a trage din ele în dictatorii contemporani. Viitorii mei cititori nici n-o să-și mai aducă aminte cine a fost Putin”, Mihail Șișkin, scriitor

Marile averi din Rusia sunt făcute din bani criminali, iar răspunderea pentru noul totalitarism rus o poartă inclusiv democrația occidentală”, Mihail Șișkin, scriitor

Elvețienii au construit la Soci o „Schwitzer hüsli” a lor, o căsuță în care președintele celei mai vechi democrații europene putea să lingă personal cizmele dictatorului Putin”, Mihail Șișkin, scriitor

Țara mea, Rusia, a emigrat din secolul al XXI-lea în Evul Mediu”, Mihail Șișkin, scriitor