Pentru liderul de la Kiev, Viktor Iuşcenko, aderarea înseamnă ruperea de trecutul sovietic, este gata să ofere garanţii Rusiei, iar diferendele cu România, privind Insula Şerpilor, trebuie rezolvate bilateral. În plină desfăşurare a Summitului NATO, preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko, a stat de vorbă cu “Evenimentul zilei” despre marile aşteptări pe care fosta ţară sovietică le are de la reuniunea de la Bucureşti. Alături de dorinţa de aderare a Georgiei, demersurile Ucrainei au întins la maximum nervii dintre Kremlin şi Casa Albă.

Viktor Iuşcenko: „Ucraina va fi în NATO, mai devreme sau mai târziu”

De altfel, astăzi şi mâine sunt aşteptate decizii cruciale privind apropierea celor două state de invitarea în Alianţa Nord-Atlantică. Americanii sunt decişi să forţeze accederea Ucrainei în Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP), însă puteri precum Franţa şi Germania sunt mult mai rezervate.

Surse oficiale susţin că astăzi, 3 aprilie, ar putea avea loc chiar o trilaterală Bush-Merkel-Sarkozy, prin care Washingtonul să convingă Berlinul şis Parisul să sprijine, în ultimul moment, atragerea Kievului spre Alianţă. EVZ publică astăzi integral interviul acordat de Vicktor Iuşcenko, cu doar câteva ore înaintea deciziei pe care o vor lua marile cancelarii.

“Consider că a venit momentul”

Evenimentul zilei: S-au împlinit, în 2007, 10 ani de Parteneriat NATO-Ucraina. Cum caracterizaţi această colaborare? Viktor Iuşcenko: Ca o concluzie a primei decade a cooperării noastre active, putem afirma cu convingere că aceasta a avut consecinţe excepţional de pozitive. Principala realizare este consolidarea atmosferei de prietenie şi încredere dintre Ucraina şi toate statele membre ale Alianţei, şi în special cu cele care sunt vecinele noastre nemijlocite. Cooperarea noastră garantează stabilitatea şi reprezintă garanţia securităţii nu numai pe plan regional, ci şi în întreaga Europă.

În momentul de faţă, suntem implicaţi în toate domeniile de colaborare cu Alianţa, de la consultările fundamentale privind securitatea, desfăşurarea exerciţiilor comune regulate şi dialogul stabil până la aprofundarea colaborării în domeniul tehnico-militar, schimbul de experienţă în domeniul reformării şi modernizării forţelor armate, precum şi combaterea provocărilor actuale pentru securitatea mondială, cum este terorismul.

De la momentul semnării Planului de acţiuni la Summitul NATO de la Praga în 2002 şi până în prezent am aprofundat semnificativ cooperarea noastră în domeniul operaţiunilor de menţinere a păcii şi a celor antiteroriste. Vreau să subliniez că Ucraina este singura ţară care, nefiind membru al Alianţei, participă la toate operaţiunile de menţinere a păcii ale acesteia, care, la rândul lor, sunt desfăşurate sub egida ONU. Aceste exemple arată că cooperarea noastră este mai mult decât eficientă. În mai multe domenii am depăşit deja formatul de colaborare care a fost stabilit. Consider că a venit momentul pentru a trece oficial la o integrare mai strânsă a eforturilor. Aceasta trebuie să fie alăturarea Ucrainei la Planul de Acţiuni pentru Aderarea la NATO.

Ce a însemnat pentru politica externă a Ucrainei deschiderea unui Parteneriat strategic cu Alianţa Nord-Atlantică, în condiţiile în care contextul regional este unul extrem de complex? Calculul este foarte simplu şi se bazează pe înţelegerea clară a faptului că securitatea şi stabilitatea atât în întreaga Europă, cât şi în regiunea est-europeană în particular sunt strâns legate de securitatea Ucrainei. Din adâncirea colaborării, iar în perspectivă şi din aderarea Ucrainei la NATO, toate părţile vor avea de câştigat.

Întrucât acest lucru va însemna imposibilitatea definitivă a revenirii la sistemul confruntării bipolare din lume şi în primul rând în spaţiul european. În esenţă, procesul aderării Ucrainei în structurile nord-atlantice va fi unul de construire a unei formule noi de securitate pentru Europa. Dar pentru Ucraina acest lucru va reprezenta ruperea definitivă a tuturor lanţurilor care ne leagă de experienţa negativă a trecutului european.

Ce fel de reforme a presupus şi va presupune acest Parteneriat dintre Ucraina şi NATO sub forma Planului de Acţiuni pentru Aderare? Planul de acţiuni impune cerinţe clare privind desfăşurarea unui lung şir de reforme interne. Pentru Ucraina aceste reforme sunt foarte necesare, întrucât ele ne îndeamnă să atingem standardele europene în multe domenii ale vieţii. Printre problemele urgente pe care ne propunem să le rezolvăm sunt finalizarea reformei militare, precum şi reforma întregului sector al securităţii naţionale şi a sistemului de menţinere a ordinii publice. Reforma militară este cerinţa esenţială şi noi suntem interesaţi să o realizăm cât mai repede.

Nu mai puţin importantă este atingerea stabilităţii indicatorilor privind dezvoltarea economică a statului, deoarece aceşti indicatori sunt cei care garantează contribuţia adecvată a Ucrainei în cadrul cooperării sale nu doar cu NATO, ci şi, în perspectivă, cu Uniunea Europeană. Din acest motiv, intenţionăm şi suntem hotărâţi să îndeplinim toate criteriile prevăzute în acest domeniu. Stabilitatea politică şi dezvoltarea democratică a societăţii este o condiţie a priori. Însă în această privinţă Ucraina nu doar corespunde cerinţelor şi criteriilor, dar putem spune că, parţial, „depăşeşte calendarul”. Cred că partenerii noştri, atât cei din cadrul NATO, cât şi cei din UE, împărtăşesc acest punct de vedere.

„Nivelul cooperării dintre Rusia şi NATO este incomparabil mai mare decât cooperarea similară a Ucrainei cu Alianţa”

Cum au fost influenţate relaţiile din Ucraina şi Rusia de intensificarea cooperării dintre Ucraina şi NATO din ultimii ani? Să începem cu părţile pozitive. Intensificarea colaborării dintre Ucraina şi NATO a contribuit la dezvoltarea unor relaţii mai pragmatice între Ucraina şi Rusia. Suntem recunoscători partenerilor noştri ruşi pentru înţelegerea faptului că alegerea formei politicii de securitate este un drept suveran al oricărui stat independent, inclusiv şi al Ucrainei. De altfel, atât ucrainenii, cât şi ruşii înţeleg că a venit, în sfârşit, acel moment când trebuie să se îndepărteze de clişeele idealiste şi deseori utopice din relaţiile noastre bilaterale. Desfăşurăm consultări diplomatice permanente cu colegii noştri ruşi şi consider că ei recunosc treptat că problema aderării Ucrainei la NATO este un proces ireversibil, în pofida oricăror sentimente din trecut.

Ucraina a declarat, în repetate rânduri, şi continuă să sublinieze că adâncirea colaborării dintre Ucraina şi NATO nu va constitui, nici astăzi şi nici pe viitor, niciun fel de ameninţare pentru Federaţia Rusă. În caz de necesitate suntem pregătiţi să garantăm acest lucru partenerilor noştri ruşi în orice formă. În definitiv, Rusia însăşi continuă să cultive colaborarea cu Alianţa. Aş spune chiar mai mult: în momentul de faţă, nu reprezintă nicio noutate pentru nimeni faptul că nivelul cooperării dintre Rusia şi NATO este incomparabil mai mare decât cooperarea similară a Ucrainei cu Alianţa. Astfel, am convingerea că nu există nicio legătură propriu-zisă între iniţiativele de politică externă ale Ucrainei şi starea actuală a colaborării noastre cu partenerul nostru strategic Rusia. Vom fi legaţi şi în continuare prin interese strânse economice şi comerciale, avem un trecut istoric şi cultural comun. De aceea, principiile de bună vecinătate, prietenie şi înţelegere reciprocă vor fi întotdeauna mai actuale decât orice aprecieri politice.

Insula Şerpilor: „Să găsim căi de rezolvare la nivel politic bilateral”

În ce măsură calitatea Ucrainei de partener al NATO, şi cea a României, de membru al Organizaţiei, influenţează abordarea diferendelor existente între cele două ţări? Mă refer aici la disputa pe marginea Canalului Bâstroe sau la litigiul privind Insula Şerpilor. Menţionez că obiectivele strategice atât ale Ucrainei, cât şi ale României privind întărirea colaborării în cadrul Alianţei Nord-Atlantice coincid. De aceea, nu mă îndoiesc că poporul român şi guvernul român sunt alături de noi în realizarea aspiraţiilor euroatlantice ale Ucrainei. De asemenea, sunt convins că trebuie să soluţionăm la nivel bilateral discrepanţele care încă există în relaţiile noastre bilaterale, aşa cum fac de obicei vecinii buni.

Am discutat despre acest lucru cu prietenii noştri români în cadrul vizitei mele oficiale la Bucureşti din luna octombrie a anului trecut. Referitor la proiectul ucrainean privind renovarea căii navigabile de mare adâncime Dunăre – Marea Neagră, vreau să menţionez că începerea exploatării căii navigabile de mare adâncime va deschide mari perspective pentru dezvoltarea posibilităţilor de tranzit în zonă, pentru revigorarea funcţionării porturilor dunărene, în primul rînd a celor ucrainene şi româneşti. Extinderea Uniunii Europene creşte interesul puternicilor actori est-europeni pentru reţelele de transport din ţările Europei Centrale şi de Est. Noi înţelegem cât de sensibilă pentru partea română, pentru Europa, pentru ucraineni este componenta ecologică a acestui proiect. De aceea, astăzi vreau să confirm şi să accentuez încă o dată: Ucraina are o atitudine foarte sensibilă şi atentă faţă de securitatea ecologică a acestui proiect important pentru Europa şi îndeplineşte toate obligaţiile asumate în cadrul convenţiilor internaţionale.

Suntem interesaţi în dezvoltarea unui dialog multilateral şi în efectuarea unui monitoring comun a întregii Delte a Dunării. Aceasta deoarece obiectivul nostru comun este protejarea acestei rezervaţii naturale unice. În rezolvarea acestei probleme, nu este necesar ca Ucraina şi România să devină concurente. Putem fi doar parteneri pentru căutarea comună a posibilităţilor de creştere a capacităţilor de transport al mărfurilor pe Dunăre, atrăgând şi alte ţări europene, pentru deschiderea căilor maritime noi, pentru definirea orientărilor cooperării bilaterale sub aspectul ecologic al proiectelor economice din Delta Dunării. În ceea ce priveşte delimitarea spaţiilor maritime din jurul Insulei Şerpilor, reamintesc că această problemă a fost moştenită de către Ucraina şi România încă din timpurile sovietice de tristă amintire.

După cum ştim, astăzi, dosarul delimitării platoului continental între ţările noastre în această zonă a Mării Negre se află, la iniţiativa părţii române, în proces de examinare de către Curtea Internaţională a ONU de la Haga. Ucraina va duce la îndeplinire necondiţionat decizia Curţii. În acelaşi timp, rămân de părere că cel mai oportun ar fi să găsim căi de rezolvare a acestei probleme la nivel politic bilateral. Aş dori să menţionez că problemele legate de Insula Şerpilor sunt un exemplu al dezbaterii civilizate dintre ţările vecine, fapt care nu influenţează în nici un fel politica lor de securitate.

Care ar fi, după părerea dumneavoastră, termenul cel mai realist pentru o eventuală invitare a Ucrainei de a se alătura ţărilor membre NATO? În momentul în care Ucraina va îndeplini toate criteriile prevăzute în acest Plan de Acţiuni pentru Aderare, iar aderarea la NATO va obţine susţinerea majorităţii cetăţenilor în cadrului unui referendum naţional, acesta va reprezenta un termen realist. Suntem conştienţi că aceste lucruri nu se pot realiza într-o singură zi. Ele necesită cumpănire istorică, paşi înţelepţi, eforturi profesioniste. Dar noi ne pregătim şi vom fi gata. Şi nu intenţionăm să întindem acest proces pe zeci de ani. Ucraina va fi în NATO mai devreme sau mai târziu, şi provocarea noastră este să trecem peste etapa de pregătire cât mai repede posibil şi să atingem asemenea indicatori care nu ar trezi nimănui niciun fel de îndoieli.

(A contribuit Ana Bâtcă)

Victor Iuşcenko - preşedintele Ucrainei „Consider că a venit momentul pentru a trece oficial la o integrare mai strânsă a eforturilor. Aceasta trebuie să fie alăturarea Ucrainei la Planul de Acţiuni pentru Aderarea la NATO”

„În esenţă, procesul aderării Ucrainei în structurile nord-atlantice va fi unul de construire a unei formule noi de securitate pentru Europa. Dar pentru Ucraina acest lucru va reprezenta ruperea definitivă a tuturor lanţurilor care ne leagă de experienţa negativă a trecutului european”

„Ucraina a declarat, în repetate rânduri, şi continuă să sublinieze că adâncirea colaborării dintre Ucraina şi NATO nu va constitui, nici astăzi şi nici pe viitor, niciun fel de ameninţare pentru Federaţia Rusă. În caz de necesitate suntem pregătiţi să garantăm acest lucru partenerilor noştri ruşi în orice formă”

“În momentul de faţă, nu reprezintă nicio noutate pentru nimeni faptul că nivelul cooperării dintre Rusia şi NATO este incomparabil mai mare decât ?ooperarea similară a Ucrainei cu Alianţa”

“După cum ştim, astăzi, dosarul delimitării platoului continental între ţările noastre în această zonă a Mării Negre, se află, la iniţiativa părţii române, în proces de examinare de către Curtea Internaţională a ONU de la Haga. Ucraina va duce la îndeplinire necondiţionat decizia Curţii. În acelaşi timp, rămân de părere că cel mai oportun ar fi să găsim căi de rezolvare a acestei probleme la nivel politic bilateral”