NEZAVISIMAIA GAZETA (Rusia). SUA, China și Rusia vor încerca să creeze o nouă arhitectură a legăturilor pe plan mondial. În ultimele decenii, după prăbușirea URSS și sfârșitul "războiului rece", fenomenul analizat cel mai adesea a fost noua ordine internațională. Evoluția lumii bipolare într-o lume cu caracter multipolar părea o realitate evidentă. Acest lucru a fost predeterminat în principal de creșterea potențialului economic al Chinei și de creșterea impetuoasă a economiilor în curs de dezvoltare.
Cu toate acestea, astăzi devine din ce în ce mai evident faptul că evoluția relațiilor mondiale dobândește noi particularități, principala fiind renunțarea la recunoașterea automată a câștigătorilor pe baza principiilor globalizării concurenței economice.
Succesul lui Donald Trump în SUA și al susținătorilor Brexit-ului în Marea Britanie a demonstrat clar lumii întregi că elitele tradiționale ale lumii anglo-saxone nu sunt dispuse să recunoască că au pierdut în concurența economică cu cei care provin din Asia.
Cauzele naționalismului economic au devenit determinante în formarea configurației legăturilor internaționale moderne. Acestea predetermină, de asemenea, principalele accente de politică internă, cu accent pe crearea de locuri de muncă, în primul rând pe teritoriul propriilor țări.
Acest lucru a predeterminat tendința de dezmembrare a multor înțelegeri internaționale de genul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), Acordul Nord-American de Comerț Liber (NAFTA) sau Parteneriatul Trans-Atlantic (TTP).
Americanii și-au dat seama că își vor putea manifesta puterea în primul rând în formatul convorbirilor bilaterale și au început să-și încerce forțele, anulând cu consecvență toate acordurile anterioare. Mai întâi cu Coreea de Sud, apoi cu Canada și cu Mexicul, acum cu China. Urmează la rând Japonia și UE.
Mai mult decât atât, Statele Unite ale Americii au conectat la puterea maximă instrumentele de politică economică și comercială ale secolului XX-lea - este vorba de taxe vamale, tarife, sancțiuni. În secolul lanțurilor globale de valoare acest lucru părea teribil de înapoiat și de modă veche, dar s-a dovedit a fi foarte eficient.
În lumea partenerilor comerciali și economici cheie ai SUA, nimeni nu s-a dovedit mai tare ca americanii.
Transformarea agendei politice interne în apologia naționalismului economic a avut ca rezultat creșterea influenței forțelor politice care sunt critice în ceea ce privește mantrele despre globalizare, liberalism, toleranță, pe care s-a construită ideologia păcii după "războiul rece". S-a constatat, de asemenea, că susținerea agendei naționalismului economic s-a transformat în solicitarea unui alt tip de politicieni decât se practica în anii '90 și 2000.
S-a constatat că implementarea cu insistență în opinia publică rusească a conceptului de "Rusie suverană" nici nu este atât de nepotrivită.
Vladimir Putin a fost în mod surprinzător de aceeași părere cu politicienii care nu doresc să delege o parte din suveranitatea lor în exterior, fie că este vorba de organizații internaționale sau alte țări. În Europa, dar și în alte părți ale lumii, există multe țări insensibile la categoria "suveranitate". Subordonarea voinței majorității celor ca ei, a țărilor "mici" din diferite Consilii și Organizații nu le rănește conștiința de sine, nu aduce poporului o ofensă, nu devine subiect de discurs politic. De multă vreme aceasta este o realitate pentru imensa majoritate a statelor învățate să se subordoneze voinței Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional, care dictează pas cu pas principalele măsuri ale politicii economice și financiare în cadrul "Consensului de la Washington".
Cât de puțini oameni cunosc despre interesele naționale ale țării! Mai ales despre un stat atât de gigantic din punct de vedere teritorial cum este Rusia. Mai mult decât atât, aceste interese sunt identice cu interesele general recunoscute ale vecinilor. Este vorba aici și de statele baltice, și de Caucaz, și de Asia Centrală și de Orientul Îndepărtat. Natura multi-regională a intereselor noastre naționale, determinată de geografie, a creat în lume falsa imagine despre renașterea Rusiei ca o mare putere de tip sovietic. Acest lucru nu este așa, bineînțeles. Rusia este astăzi lipsită de nucleul internaționalist care stă la baza politicii expansioniste de pe vremea URSS-ului. Ideea "lumii rusești" ar fi trebuit să le dea tuturor un semnal că pur și simplu nu va exista nicio refacere a fostului imperiu, iar imperiul nu poate exista din cauza unor principii metodologice conceptuale de bază.
Pretutindeni sporește conștiința de sine națională. În cadrul propriei Mari doctrine de politică externă, SUA nu pot permite niciunei singure țări să domine într-o anumită regiune a lumii, consolidându-și pentru sine influența exclusivă în emisfera vestică. De aici și conflictele pe care SUA le au cu țările care desemnează calitatea de lider de amplasare și influență în propriile regiuni – este vorba de China, Germania, Turcia. Este vorba aici și de faptul că lumea "se împiedică" pretutindeni de Rusia, fapt care și creează sentimentul unei confruntări globale totale a Washingtonului cu Moscova. Însă natura cauzelor pentru prezența țărilor noastre într-o regiune sau alta este diferită. La noi acestea sunt regiuni ale intereselor naționale imediate de frontieră. SUA au interese globale.
În aceste condiții Vladimir Putin s-a sprijinit încă și mai mult pe suveranitate, interese naționale și chiar pe egoismul național, așa cum s-a întâmplat în relațiile cu Republica Belarus. Și, în mod ciudat, el a fost înțeles bine la Beijing și la Washington în ceea ce privește poziția sa.
Se creează o reprezentare statornică, potrivit căreia noua ordine internațională trebuie și se va constitui în jurul unei noi paradigme: incapacitatea unor țări precum SUA, China și Rusia de a delega procente semnificative ale suveranității lor acordurilor și organizațiilor multilaterale.
Aceasta este cu adevărat noua realitate, care se deosebește de epoca dezintegrării lumii bipolare, și nu se transformă într-o lume multipolară.
Dacă Donald Trump va fi reales pentru următorul mandat, până în 2024 "G3" (este vorba de SUA, China și Rusia) mai mult ca sigur că va cădea de acord în legătură cu bazele noii arhitecturi a relațiilor internaționale pe plan mondial. (Rador)