Ciudat, macabru, absurd, cotidian, psihiatrul face „contraband? cu solu?ii” la grani?a normalit??ii. Mereu preg?tit de „desant” în con?tiin?a omului, medicul are luxul foii, pixului ?i-al parafei. Undeva, într-un buzunar, în fiecare diminea?? î?i pune normalitatea lui deoparte ?i, apoi, „la drum!”

E prima pacient? a psihoterapeutului Gabriel Diaconu pe ziua de azi. Tân?ra st?, bine înfofolit?, în geaca de piele cu ?epi nichela?i, cu unghii albastre, gene false ?i breton l?sat adânc peste ochi. Mic?, pe platforme, se furi?eaz? conspirativ în cabinet ?i se uit? adânc în ochii doctorului. E preg?tit?, oare se va întâmpla azi? De luni bune, au vorbit despre asta, ea a desenat, el a întrebat. Detaliile sunt stabilite. Medicamentul e medicament, curajul e curaj. Cu un gest hot?rât î?i pune mâna în p?r, trage tare ?i îl depune, rece, pe canapea pentru prima oar? în trei ani. T?cere. O musc? bâzâie printre ferestrele termopan cu chenar maron. E altfel decât se a?teptase. Pe desenul ei, dat doctorului, zona de p?r smuls contura o chelie copioas? dar, a?a, în lumina zilei, arat? surprinz?tor de frumoas?. „Cum ziceai c? se cheam? asta doc?”. R?spunsul te trimite la DEX: „Tricotilomanie!”. Fata î?i smulge p?rul din cap, la propriu! Mesia de pe canapea Al doilea pacient. Afar? a?teapt? Trimisul lui Dumnezeu. E al treilea pe s?pt?mâna asta. „Pofte?te, ia un loc. Cum te sim?i?”, îl întreab? medicul. Mesia zâmbe?te: „De fapt, întrebarea, doctore, e cum te sim?i tu? E?ti gata s? îl prime?ti pe Dumnezeu în inima ta?”. Doctorul zâmbe?te, se gânde?te: „Câ?tig puncte dac? vorbesc cu b?iatul Lui preferat?”. Mesia prive?te, încrez?tor, prin furnirul u?ii: „Mi s-a dat o misiune ?i nu m? po?i opri!”. „Nici nu încerc”, placheaz? medicul degajat. Propunerea vine natural: „Ce zici s? î?i fac o prescrip?ie? S? rog recep?ionera sa î?i fac? un ceai ?i po?i s? faci cuno?tin?? cu Iisus-ul de ora la ora patru, dac? n-ai program. Pute?i discuta con?inutul predicii de pe munte...”. Ambrozie karateka din Fl?mânzi Pe al treilea pacient îl cheam? Ambrozie ?i nu în?elege de ce oamenii de la ora? râd de numele lui. A?a s-a pomenit în ora?ul lui de provincie!. ?i ce dac? s-a n?scut în Fl?mânzi? Are calculator de câ?iva ani ?i se antreneaz? asiduu s? devin? lupt?tor de arte mar?iale. A înv??at ?i englez?, ia lec?ii de pe internet. „De unde, m?i Ambrozie?”, e curios medicul. R?spunsul vine instant: „De pe iutiub!”. „De unde?”, îi cade doctorului pixul din mân?. „Iutiub!”, mai confirm? Ambrozie o dat?. „P?i ?i ce faci tu, cum te antrenezi?”. „P?i m? uit ?i fac flot?ri, genuflexiuni ?i m?nânc multe batoane cu cereale. O sa ajung ca Bute!”, se umfl? Ambrozie în pene. Absent, psihiatrul deseneaz? un cerc pe foaie. Un Bute, dou? bu?i. N-ar fi fost nici o problem? cu Ambrozie, probabil ?i-ar fi continuat ilustra carier? de karateka de pridvor dac?, într-un acces de vitejie, n-ar fi s?rit, cu un chiot r?zboinic, într-o diminea??, dup? ce tocmai î?i consumase batonul proteic, pe s?raca bunic?-sa. A blocat-o într-o pozi?ie cu piciorul dup? gât, de-a zis s?raca bab? c? azi era ziua învierii mor?ilor ?i via?a care va s? vie! Amin. Illuminati din „Codul lui da Vinci” Al patrulea pacient e din alt? zon?. Arturia – c?ci a?a vrea s? i se spun? în timp ce-?i potrive?te frizura negru cu ro?u pe un ochi – insist? c? a fost contactat? de CIA pe canale subliminale pe acela?i Iutiub. Ea e reîncarnarea lui Lucifer. Mama e Lilith. M?tu?a e Asferoth. Tata e Belzebuth. Spune lucrurilor pe nume cu aceea?i norm? cu care ar citi un meniu la restaurant. „Pe tine cum te cheam?? Gabriel? ?i e?ti reîncarnarea Îngerului?”, îl chestioneaz? Arturia pe psihiatru. „Nu! Sunt medicul t?u, Antonia. Arturia, nu Antonia. Scuz?-m?, Arturia!”, se prezint? doctorul. „?tii cine e ?eful meu?”. „Cine?” „Illuminati!”. „Cine?”. „Illuminati din Codul lui Da Vinci al lui Dan Brown!”. Scoate o fotografie veche din buzunar, adus? la cererea medicului. Pe spate un înscris, mâzg?lit cu grij?, dar ilizibil. „Aici a scris mama, n-am în?eles niciodat? ce”. Psihiatrul, inspirat, are brusc o amintire din facultate. Pe când era prin iarb?, în campusul universit??ii, cu un interes pasager amoros de anul doi de facultate, s-a uitat la o copie în cerneal? a unei miniaturi de Salvador Dali. Diform?, s-a transformat, ca prin minune, într-o siluet? senzual?, daca te uitai la ea în reflexia unui pix de metal lucios. Ingenios acest Dali! „Arturia, prive?te aici!”, spune medicul ?i î?i scoate portvizitul de inox. Ca un alt Cod al lui DaVinci, pe spatele fotografiei apare, tremurând, „Cu drag, decembrie, Victor”. Arturia e vizibil impresionat?. Victor, ?la, n-a ?tiut niciodat?, habar n-avem cine e. Psihiatrul î?i savureaz? mica prestidigita?ie. Mama pacientei scrisese „în oglind?”. ?i mama ?i fiica aveau aceea?i boal?... Înapoi, în „normalitate” La fiecare sfâr?it de zi e acela?i ritual. Hârtiile r?v??ite sunt adunate de recep?ionera destoinic?, unele în?irate pe jos sunt puse în col?, pe mas?. Pe dulap plastilin?, pe pere?i tablourile noi ?i schemele l?sate în urm? de al?i pacien?i. Un puzzle..., o familie disfunc?ional?, un b?rbat care în tinere?e s-a concentrat atît de mult s? nu-i cad? p?rul c? de atunci tr?ie?te în încordare. Perna cu albinele fericirii. Cutia de ?erve?ele în form? de giraf?. Piesa de mobilier f?cut? din ?uruburi, cuie ?i piuli?e în care el, psihiatrul, face o ?edin?? cu un pacient întins pe un pat de tortur?. Doctorul Gabriel Diaconu î?i adun? mul?umit pixurile, fi?ele, telefonul ?i iPad-ul, le îndeas? în geant? ?i pleac? fredonând melodia momentului. Probabil, acela?i Dali îi ?opte?te în ureche dictonul preferat: „Singura diferen?? dintre mine ?i un nebun e c? eu nu sunt nebun!”. (N.R. - Articolul con?ine personaje fictive, dar pacien?ii au fost reali)