Cunoaștem, de mult timp, despre existența economiei virtuale. Adică a unei lumi în care oamenii și companiile cu abilități speciale - nu întotdeauna câștigate cu efort, merit și competitivitate - domină cote din ce în ce mai mari ale puterii pieței.

Înțelegem, de asemenea, că, odată cu transformarea digitală, efectele rețelei și platformei ,adică capacitatea de a genera valoare prin conexiunea dintre un număr tot mai mare de utilizatori, domină modelele de afaceri și avantajul competitiv al companiilor digitalizate.  Aceste  fenomene au devenit interconectate până la punctul în care câteva companii domină afacerea. Se estimează că în lume există 400 de megacompanii,  digitalizate, care exercită o putere de piață de o asemenea amploare, încât depășesc cu mult sfera economică și își extind periculos conexiunile cu sfera politică și instituțională.

În economia datelor mari și a inteligenței artificiale, randamentele crescânde ale dimensiunii fac un salt cuantic. Cu cât companiile colectează și procesează mai multe date, cu atât pot face algoritmi și predicții mai bune, ceea ce duce, la mai multă eficiență și putere de piață.

Shoshana Zuboff, profesor emerit la Harvard, susține în lucrarea sa The Age of Surveillance Capitalism că;” un cerc vicios de modificare a comportamentului a fost pus în mișcare prin așa-numitele piețe futures , în care previziunile sunt vândute de la comportamentul cetățenilor până la producția de bunuri și servicii.

Dacă nu facem nimic, până la urmă vor fi doar câteva companii care exercită dominație pe piață și influență politică greu compatibilă cu o adevărată democrație economică și politică digitalizată și reprezentativă.”

Inovație distructivă

Cineva ar putea crede că această dinamică de concentrare ar putea fi benefică pentru angajare. Care este pericolul pentru crearea de locuri de muncă de calitate, când 400 de companii digitalizate și super-eficiente domină piețele? De ce să vă faceți griji cu privire la efectele inovației tehnologice și ale distrugerii creative? La urma urmei, nu este transformarea digitală motorul eficienței oamenilor, al creșterii economice, al ocupării forței de muncă și al prosperității materiale? Ei bine, pe baza celor mai recente date, cercetătorii, în transformarea digitală ,nu mai sunt atât de siguri.

S-a adeverit că acest  val digital, bazat în principal pe inteligența artificială, conduce la creșteri ale productivității, angajării și bunăstării în multe companii. Dar, în același timp, mulți oameni, companii și industrii sunt înlocuite de distrugerea creativă. Se crede că locurile de muncă pierdute vor fi compensate  de  antreprenoriat, inovare și dinamism economic pe care AI le va crea. Totuși, ceva eșuează.

Însă, cercetările recente ne spun că, în această eră digitală, antreprenoriatul este în declin, că megacorporațiile folosesc inovațiele în mod defensiv,  că mobilitatea forței de muncă este în scădere și creșterea economică are probleme, de mult timp, în a menține ritmurile susținute de progres.

 Digitalizare periculoasă

Astfel, în lumea luminoasă a ecranelor tot ceea ce strălucește nu este aur. Ne îndreptăm către un fel de capitalism asimetric, în care simbioza dintre transformarea digital-artificială și puterea de piață ar putea genera o rețea largă și persistentă de dificultăți, începând cu tot felul de discriminari și inegalități în ocuparea forței de muncă. Pericolele depășesc cu mult avertismentele tipice despre necesitatea de a modula schimbarea, de a pregăti oameni sau de a forma dinamic companiile. Capitalismul virtual va trebui reorganizat în favoarea celui digitalizat al schimburilor intenționate, deși nu întotdeauna prin piețe competitive.

În noua societate de piață virtuală, procesarea datelor va trebui protejată de supercorporația cu o putere imensă de piață. Este timpul să digitalizăm teoria valorilor și politicilor de concurență.

Joan Torrent-Sellens, Catedrático de Economía, Estudios de Economía y Empresa, UOC - Universitat Oberta de Catalunya