Opinii EVZ
Întâlnirea Macron - Johannis și pansarea rănilor trecutului: Mistral, romi, blocajul Schengen | Pulsul planetei
Săptămâna trecută a avut loc la București întâlnirea dintre președinții Franței și României, Emmanuel Macron cu Klaus Johannis. Au curs râuri de cerneală care au tratat întâlnirea fie în cheie locală - Macron devenind Micron în presa franceză, iar Președintele României fiind acuzat de înfrângere și trădarea fără nicio apărare a intereselor muncitorilor.
Jurnaliștii au văzut vizita ca pe un meci cu învingători și înfrânți, fiecare cu agenda locală - directiva muncitorilor detașați versus Schengen. Ori o vizită se măsoară pentru ambii participanți în funcție de obiective și de nivelul de ambiție.
Vizita Președintelui francez a marcat angajarea europeană, euro-conformă, euro-optimistă și euro-constructivă a României. Filo-europenismul de la București și aspirația de a fi în inima Europei, de a contribui la reenergizarea și relansarea proiectului european, de a fi parte a dezbaterii, au făcut ca România să fie pe această listă, a statelor vizitate, de la care Macron a solicitat sprijin, dar să fie și un aliat important pentru reformele Europei viitorului. Apoi vizita a relansat un parteneriat strategic care avea sincope și răni ale trecutului: de la vânzarea de port-elicoptere Mistral către Rusia(tranzacție blocată la nivel NATO și nave redirecționate către Egipt, dar un proces care reliefa egoismul și excepționalismul francez al lui Sarkozy), după celebra directivă a Ministerului de Interne francez de desființare a taberelor de romi români din Franța - care a generat reacția dură a Comisiei Europene anterioare - și până la obiceiul filmării romilor români cerșind pe Champs Elysees, de fiecare dată când Francois Hollande scădea un procent în sondaje, toate aceste momente au probat mai degrabă sincopele parteneriatului strategic, nu susținerea și completarea substanței lui.
Pe de altă parte, România este un susținător al lui Emmanuel Macron la nivel european din mai multe motive: pentru victoria sa cu un program pro-european, arătând că se poate face campanie europeană victorioasă într-o țară fondatoare a UE care a respins Tratatul Constituțional, care avea drept candidați prezidențiali eurosceptici dar și anti-europeni, care voiau ieșirea Franței și UE și desființarea, practic a Uniunii; pentru că vine cu programul relansării, reformării și reenergizării Europei; pentru că atacă principala problemă actuală a modelului european, revizuirea statului bunăstării, welfare state, prin limitarea componentei sociale excesive, pe fondul lipsei de competitivitate și a creșterii economice infime, și cu deficite mari. Iar Franța lui Macron încearcă astăzi tocmai revizuirea constrângerilor contractelor de muncă și a preeminenței sindicatelor din economia franceză, acolo unde dețin, ca patroni, monopoluri cheie - SNCF, căile ferate franceze, industria de energie atomică, transportul aerian, domenii care permit resurse și blocaje majore ale economiei și șantaj contra statului la orice moment.
Teza fundamentală strategică este că astăzi România negociază la masă, cu toată forța, fiind recunoscută, apreciată și respectată, iar punctele sale de vedere ascultate tocmai pentru că e un contributor ferm la viitorul european. O face și în proiectul viitorului european, și în proiectul Armatei Europene, dar își dorește să fie parte și din dezbaterea în cadrul Euroariei - pentru că deciziile din cadrul zonei euro ne afectează ca parte a pieței comune, deci e normal să fim și prezenți la dezbateri - și parte a dezbaterii noului Schengen - pentru că noi apărăm o lungă frontieră a UE, o facem cu responsabilitate și performanțe recunoscute, am îndeplinit tehnic criteriile și ar trebui să fim deja în interior, ne și interesează cum va arăta noul Schengen.
Despre lucrătorii detașați, dezbaterea a scos la iveală, la prezentare și la întrebări, un președinte al României, Klaus Johannis care știe la nuanță dosarele. Nu e vorba despre blocarea liberei circulații a forței de muncă, nu e vorba despre muncitorii la negru, sau despre muncitorii români care acceptă salarii mai mici în alte state ale Europei, nu e vorba nici despre specularea diferențelor alocațiilor sociale în diferite state europene, o altă formă de dumping social, reclamată cu precădere în Marea Britanie. Nu. E vorba doar despre lucrători detașați. Angajați ai unor companii internaționale, detașați din România în Franța, sunt plătiți pentru munca prestată acolo, dar toate dările, taxele, impozitele sunt plătite în România. E vorba deja despre un fenomen, despre circa 500.000 de oameni, susțin estimările franceze.
Iar răspunsul lui Klaus Johannis acoperă faptul că, prin modificarea franceză a directivei europene - menită să îmblânzească și să apere populația franceză, pentru a contrabalansa reformele dure pe piața muncii care urmează, și care au constat 10 procente în sondaje pentru Macron - se produc dereglaje și derapaje în alte zone. Transportatorii români lucrează în Franța pentru că asta e meseria lor, sunt detașați din cauza perioadei de lucru acolo, dar sunt plătiți în România. Deci nici ei, nici alții ca ei nu trebuie să fie afectați de modificare, pentru că această posibilitate înseamnă discriminare și distorsiune pe competiția în domeniu.
Recomandările noastre
