Intalnire cu Razvan Dumitrescu

Intalnire cu Razvan Dumitrescu

EVZ iti ofera si in aceasta saptamana intalnire cu vedeta preferata.

De astazi si pana luni, 27 august (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP1 CP10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu Cristina Rus. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 6 septembrie, a ghidului TV. 

Mai sarac decat invitatii sai

Razvan Dumitrescu, moderatorul „Realitatii zilei”, spune ca averea lui nu se compara cu a invitatilor din emisiunile sale.

EVZ TV: Lucrezi in presa de 17 ani, exact cati au trecut de la Revolutie. Cum te-ai schimbat ca jurnalist de-a lungul acestor ani? La inceput eram de-a dreptul idealist...acum cred ca sunt realist. Am aflat destul de repede ca nu exista bunii intr-o parte si raii in cealalta. Statistic nici nu ar fi posibil. Viata ii distribuie pe ticalosi, prosti, destepti si drepti in proportii aproape identice prin toate partidele. Asta ca sa ma refer la politica, pentru ca sunt specializat in politica interna. Cei 17 ani de jurnalism mi-au predat in primul rand aceasta lectie.

Emisiunea „Realitatea zilei” depinde foarte mult de invitati. Ce tip de invitat te enerveaza cel mai mult? Cum tii in mana un astfel de format? Emisiunea depinde in primul rand de subiect. Este conceputa sa toace marunt principalul subiect al zilei. Sunt zile in care temele pot fi mai „tari” si zile in care chestiunea in discutie, desi importanta, este mai putin gustata de telespectatori. Au fost situatii in care la prima categorie am avut invitati cu notorietate mai scazuta si ratingul a fost mai mare decat la politicienii de top pe o tema mai putin gustata.

Apoi, mai este un lucru, noi avem cam cinci invitati pe editie, ceea ce inseamna ca pe subiectul politic sunt prezenti, practic, reprezentantii tuturor partidelor, iar asta anuleaza efectul notorietatii in buna masura...N-or fi toti cinci niste necunoscuti! Daca ma enerveaza vreun invitat? Cei care au ca principala „calitate”... tupeul.       

Ati avut deseori complicatii produse chiar de invitatii jurnalisti. Ca acela cand un ziarist veteran al presei romanesti a conditiont prezenta in emisiune de aceea a unui coleg de breasla. Tu ai pune astfel de conditii?  Au fost astfel de situatii. Eu le consider absurde. Cand invitam pe cineva o facem pentru ca punctul lui de vedere este interesant. Ne documentam in prealabil si nu chemam oameni cu aceleasi puncte de vedere. Cand pui astfel de conditii, fie stii ca nu poti sa-ti sustii ideile, fie te crezi pe un soclu atat de mare incat ma pot duce cu gandul la cultul personalitatii practicat de Ceausescu inainte de 1989. Prin formatul emisiunii am eliminat si aceasta posibila situatie.

De regula, avem un analist in fiecare editie, restul invitatilor sunt politicieni, iar cand este nevoie de mai multi jurnalisti, lucram de cele mai multe ori cu ziaristi din noul val. Daca as pune asemenea conditii? Nu! Poti refuza o invitatie pur si simplu, fara a pune conditii absurde.

La ce te uiti la televizor si ce emisiuni nu ai recomanda nimanui sa urmareasca pe posturile de la noi? Nu ma uit la telenovele. Mai in gluma, mai in serios pot spune ca exista riscul sa nu vezi finalul, sa pleci din aceasta lume inainte ca cele cateva mii de episoade sa se termine. Nu prea ma uit la filme pentru ca mai toate sunt reluari si le-am mai vazut cu ani in urma. Nu ma uit la fotbalul din campionatul intern pentru ca rar vezi un meci bun. Nu vreau sa recomand eu la ce sa se uite oamenii, ti-am spus la ce nu ma uit eu. Imi plac documentarele interesante si vizionez meciuri de fotbal cu miza internationala. 

Ti-ai dorit vreodata sa intri in politica, pentru ca parghii pentru a schimba lumea par mai multe acolo? De fapt, iti doresti sa schimbi lumea?    In perioada in care eram idealist credeam ca este o solutie sa intri in politica. Chestia cu parghiile era pe atunci un argument, dar intre timp am capatat experienta si informatie si mi-am dat seama ca „trusa de scule” este la altii. Apoi este vorba si de ceea ce sociologii numesc masa critica. Sunt si acum tineri in politica si vedeti schimbari rapide, semnificative?

Propuneri au fost, dar le-am refuzat. Nu se schimba lucrurile daca Dumitrescu intra in politica. Sa stii ca si noi avem o impresie falsa ca totul depinde de politiceni. Democratia se bazeaza in primul rand pe vigilenta societatii, pe reactiile de acceptare sau de respingere la ceea ce fac politicenii. Nu cumva avem probleme pentru ca „Doamna Vigilenta” sta comod in fotoliu si priveste la ce ni se intampla ca la o telenovela? Ca ziaristi avem sanse mai mari sa o trezim si macar din cand in cand s-o facem sa se uite si pe geam.

Ai o afacere? Firma mea de productie media este angrenata in proiectele Realitatea TV. Alt tip de afacere nu am si nici nu as avea timp sa ma ocup de altceva. Ceea ce fac imi rapeste chiar si 12 ore pe zi. 

Cum ti se pare o eventuala initiativa prin care ziaristii lideri de opinie ar trebui sa-si declare averile? La prima vedere mi-ar fi indiferent! Daca fac insa o analiza la nivel de principiu, m-as gandi ca este o diversiune, ca este opera unor politicieni care s-au saturat sa tot fie in lumina reflectoarelor si vor sa mute spectacolul in alta parte. Vedeti, politicienii sunt platiti din bani publici, iar presa este pana la urma o afacere privata. Este o mare diferenta.

Noi nu luam decizii si coruptia apare in primul rand in zona deciziei... Noi lasam urme foarte vizibile-articole semnate sau emisiuni realizate si putem fi pedepsiti foarte usor de public prin neconsumarea produselor care ne poarta semnatura. In felul acesta, emisiunea iese din grila si ziaristul este mai sarac cu un contract. La politicieni nu poti aplica aceasta decat din patru in patru ani, cand eventual nu-i mai alegi. De aceea declararea averii este elementul care ajuta la descoperirea unor eventuale profituri din functia de decizie si din acel moment ar trebui sa intre Justitia pe fir.

S-ar „vinde” bine declaratiile? Cred ca sunt si unii care s-au gandit ca declararea averilor jurnalistilor s-ar vinde bine- ce barfe ar fi prin targ, nu? Apropo, stii cat castiga in Vest, pe an, un moderator de talk-show cu performante similare cu al nostru? Milioane de euro sau milioane de dolari! Sa stii ca nu munceste mult, ba din contra, si nici noi nu suntem din otel, dimpotriva. Asa ca suntem la fel de saraci ca jurnalisti precum profesorii nostri prin comparatie cu profesorii lor!

Ce am descoperi in declaratia ta?  Ai descoperi un om care sta la bloc din comoditate si nu pentru ca nu si-ar permite, la o adica, o casa pe pamant. Si ai mai descoperi ca, facand suma, nu ma pot compara cu niciunul dintre invitatii care vin la emisiunile mele.

Analizandu-ti prestatia de la TV, ce tip de discurs crezi ca ai? Intervin doar atunci cand invitatii se abat de la subiect sau se inacaiera si folosesc un limbaj neadecvat sau cand simt ca incep sa minta...Daca este ceva flagrant le spun oamenilor care ne vad cum stau lucrurile de fapt. Rolul moderatorului nu este nici sa aiba discursuri, nici sa faca analize. De asta se ocupa comentatorii.

Care a fost stirea care te-a indignat cel mai tare in ultima vreme? Imi este greu sa raspund pentru ca m-am vaccinat in decursul anilor, ma astept la orice si nu mi se pare nimic iesit din comun. Cred ca orice este posibil. Am fost insa iritat si foarte dezamagit de toata povestea cu Mona Musca si dosarul ei de informator. Adica timp de 16 ani am vazut-o cum evolueaza. Era un etalon de bun simt si cariera-lucru mai rar intalnit. Era un politician care imi placea, imi dadea incredere ca, iata, se poate si altfel. Au venit notele, negarea si mi-am dat seama cat de fals suna totul...O clipa m-am gandit ca a jucat 16 ani teatru. Oribil!  

Ne puteți urmări și pe Google News