China creează noi insule şi le extinde pe cele deja existente în regiunile care fac obiectul unor litigii teritoriale în Marea Chinei de Sud. Potrivit influentei reviste militare IHS Jane's Defence Weekly, Beijingul încearcă să creeze în zonele în dispută o reţea de fortificaţii militare navale şi aeriene cu ajutorul a cinci insule noi, construite în special cu ajutorul unei nave de tip dragor gigant.
IHS Jane's Defence Weekly îşi bazează concluziile pe analiza unor fotografiii luate în regiunile în dispută în Marea Chinei de Sud prin sateliţi ai întreprinderii spaţiale europene Airbus Defense and Space (fostul EADS, care şi-a schimbat denumirea la începutul anului 2014). Activitatea "magicienilor" chinezi, care fac să apară insule de nisip de pe fundul mării se concentrează în special asupra arhipelagului Spratleys.
"Ceea ce era altădată un grup din mici platforme din beton a fost înlocuit prin veritabile insule cu poduri pentru elicoptere, piste de aterizare, porturi şi toată infrastructura necesară pentru desfăşurarea unui mare contingent de trupe", a indicat pentru CNN James Hardy, redactor-şef al IHS Jane's Defence Weekly. "China a conceput şi realizează activ un program pentru crearea unei reţele de fortificaţii în arhipelagul Spratleys", adaugă el.
Acesta este situat în partea de sud-vest a Mării Chinei de Sud şi grupează 100 de insule nelocuite, recifuri şi atoluri cu o suprafaţă de 5 km.p.El nu cunoaşte în prezent nicio luptă, dar ar putea deveni unul dintre punctele fierbinţi ale planetei. Practic, pe jumătate din insulele Spratleys se află militari din China, Brunei, Malaezia, Filipine, Taiwan şi Vietnam, care revendică arhipelagul.
IHS Jane's Defence Weekly s-a folosit deja de fotografii luate prin satelit în trecut. Revista a stârnit senzaţie în special, dezvăluind activitatea navei dragon gigant Tian Jing Hao, reperată de un satelit la sfârşitul anului 2013 - aprilie 2014, în apropiere recifelor Hughes, Johnson, Gaven şi Crucea de foc în apropierea cărora, ca prin magie, apăruse o pistă de aterizare lungă de trei kilometri.
Tian Jing Hao lucrează 24 de ore din 24 şi şapte zile din şapte pentru a drena de pe fundul mării aproape 4,5 m.c. de nisip pe oră.Productivitatea sa a permis chinezilor să schimbe radical geografia a cinci recife. Aceste transformări sunt uşor reperabile datorită fotografiilor luate recifului Hughes. La 1 februarie 2014, el nu exista la acest nivel, reprezentând o platformă de beton de 389 m.p. Fotografiile din 14 august 2014 arătau o amplasare activă de nisip, în timp ce acelea din 24 ianuarie 2015 prezintă o veritabilă insulă de 75.000 m.p. cu clădiri în curs de construire activă. Până în vara anului 2015, situl ar putea fi deja finalizat pentru a îndeplini atribuţii militare.
Infrastructura tuturor insulelor reflectă un proiect de acelaşi tip: o clădire cubică principală, cu un radar rotund sau un turn DCA la colţurile sale. De notat este că Taiwanul, Filipinele şi Vietnamul îşi întăresc de asemenea poziţiile în această regiune contestată, dar contrar Chinei, ele construiesc fortificaţii pe teritorii existente, fără a crea noi insule.
Din punct de vedere juridic, formarea de noi insule nu va ajuta Beijingul să revendice aceste teritorii disputate, căci Convenţia ONU asupra drepturilor mării nu tratează decât pretenţii asupra insulelor naturale şi nu asupra teritoriilor artificiale. Totuşi, prezenţa siturilor militare în regiune ar putea fi un atu important în caz de conflict militar în arhipelagul Spratleys.
Un astfel de scenariu este foarte posibil. Apariţia unei platforme petroliere chineze în regiunea contestată de Vietnam în mai 2014 a provocat în această ţară manifestaţii antichineze a căror forţă şi amploare au frapat chiar şi autorităţile de la Beijing. Recifele Johnson, Cuarteron şi Gaven înrăutăţesc continuu relaţiile între China şi Filipine, care le consideră parte a teritoriului lor.
În plus, reciful Johnson a cunoscut deja în 1988 o confruntare între nave militare chineze şi vietnameze, care s-a soldat cu zeci de morţi. Manila protestează de asemenea cu vehemenţă împotriva revendicărilor chineze. Dar Beijingul nu manifestă nicio dorinţă de a-şi schimba poziţia tradiţională, potrivit căreia nu există niciun litigiu privind suveranitatea acestor insule pentru că ele aparţin pur şi simplu Chinei şi nimănui altcuiva.