În ultimul meu editorial, sub titlul „Autopsia unei mizerii de tip securist: Lista antivacciniștilor-proputiniști”, am scris despre o mizerie demnă de anii `50, comisă împotriva mea de Sorin Bocancea, profesor universitar la universitatea particulară „Petre Andrei” din Iași, infractor condamnat definitiv la închisoare, prin decizia penala a ÎCCJ, nr. 224/1, din 25.06.2019, în Dosarul de corupție „Petre Andrei”.

În calitate de coordonator, acesta a publicat o carte care conține o culegere de texte semnate de 40 de autori, cu tilul „Războiul din Ucraina. Un conflict regional cu efecte globale”. Într-unul dintre capitolele acestei cărți, un oarecare Constantin Ilaș mă menționează drept „vector al propagandei” „anti-vacciniste” și „pro-putiniste”. O tâmpenie fără seamăn, atitudinea mea pe cele două subiecte, Pandemia și Războiul din Ucraina fiind de notorietate total opuse acuzației aduse.

Mai arătam în editorialul meu faptul că publicarea acestei cărți s-ar fi făcut pe bani publici, puși la dispoziție de „Institutul European din România”, persoană juridică aflată sub autoritatea Guvernului și în coordonarea Ministerului Afacerilor Externe. Mă bazam pe mențiunea „Institutul European” tipărită cu majuscule și corp mare pe coperțile cărții.

Un comunicat-drept la replică primit de la „Institutul European din România” mi-a atras însă atenția asupra faptului că acuz pe nedrept Institutul de vreo cârdășie cu cei doi:

Cu referire la informația care circulă în mediul online cu privire la finanțarea și publicarea volumului Războiul din Ucraina. Un conflict regional cu efecte globale, „Institutul European din România” (IER) face următoarele precizări:

Volumul menționat nu a fost publicat și/sau finanțat de Institutul European din România (IER). În fapt, volumul a apărut în luna decembrie 2022 la „Editura Institutul European din Iași”.

Menționăm faptul că IER nu are nicio relație instituțională cu editura menționată, acorduri de colaborare și/sau parteneriate. IER și Editura Institutul European sunt două instituții distincte, cu obiect de activitate diferit, iar faptul că există o asemănare în denumirea instituțională a celor două nu contravine legislației în vigoare.

Reamintim faptul că IER este instituție publică aflată în coordonarea Ministerului Afacerilor Externe, este organizat și funcționează în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/1998, cu modificările și completările ulterioare.

Misiunea IER este de a furniza expertiză în domeniul afacerilor europene administrației publice, mediului de afaceri, partenerilor sociali și societății civile.

IER are sediul în București și nu are filiale regionale pe teritoriul României sau în străinătate.

Ce s-a întâmplat? Inițial, am crezut că textele au apărut într-o carte scoasă pe bani publici, puși la dispoziție de Institutul European din România, persoană juridică aflată sub autoritatea Guvernului și în coordonarea Ministerului Afacerilor Externe, ceea ce ar fi fost grav.

Am crezut asta, cum spuneam și mai sus, pentru că cei care au scos cartea au scris pe prima și pe ultima copertă „Institutul European”, o golăneală menită să creeze o confuzie între colhozul lor, botezat „Institutul European din Iași”, și instituția de sub autoritatea guvernului, numită „Institutul European din România”.

Sesizat de departamentul comunicare al adevăratului „Institut European”, am trecut imediat la îndreptarea erorii chiar în textul publicat de mine, considerând că un drept la replică publicat separat ar avea o mult mai mică vizibilitate.

Totodată, mi-am permis să le recomand celor de la „Institutul European din România” să procedeze pe cale legală la eliminarea oricărei posibilități de speculare a vreunei confuzii între o entitate serioasă și o adunătură sulfuroasă, cu atât mai mult cu cât, nu este prima dată când se produce această confuzie golănește întreținută.