Astfel, marți, 20 noiembrie, începând cu ora 8.30, la Sala Bizantină, a avut loc  Conferința anuală a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militar ”Cantacuzino”. De asemenea, miercuri 21 noiembrie, începând cu ora 10.00, în Sala de Marmură se va desfășura conferința omagială „România 100. Contribuția Profesorului Ion Cantacuzino la înfăptuirea Marii Unirii”. Manifestarea va cuprinde o serie de comunicări știintifice prin care se va reliefa activitatea profesorului Ion Cantacuzino ca medic, militar și diplomat.

Profesorul Ion Cantacuzino (n. 25 noiembrie 1863 – d. 14 ianuarie 1934) este o  personalitate de excepție a istoriei României și științei medicale mondiale. Om de știință renumit, a fost unul dintre creatorii școlii naționale de microbiologie, imunologie și medicină experimentală. Întreaga sa viața a fost dedicată asigurării protecției intereselor esențiale ale siguranței stării de sănătate a populației, dezvoltării științelor medicale, în general, și prevenirea și combaterea bolilor infecțioase, în special. Om de mare cultură, colecționar de prestigiu, el și-a adus contribuția la modernizarea României prin participarea la elaborarea Legii Sanitare din anul 1910 și a Constituției din 1923.

Deosebit de importantă este implicarea sa în protecția populației civile și a militarilor Armatei Române în al doilea Război Balcanic (1913) prin lichidarea focarelor de holeră ce au decimat aproximativ 1000 de persoane. A continuat, ca medic militar, să coordoneze acțiunile pentru combaterea tifosului exantematic și a holerei în timpul Primului Război Mondial, fapt dovedit ca fiind de o importantă contribuție la victoria armatei române în triunghiul de foc de la Mărăști, Mărășești și Oituz.  Pe toată perioada războiului a  fost Director General al Serviciilor sanitare, civile și militare.

În plan diplomatic, profesorul Ion Cantacuzino s-a remarcat prin contribuția  adusă la realizarea Marii Uniri, fiind desemnat de România, alături de Nicolae Titulescu, ca semnatari ai Tratatului de Pace de la Trianon, din 1920, act ce consfințește unirea tuturor românilor într-un stat suveran, liber și independent.

Cea mai importantă realizare a profesorului Ion Cantacuzino a fost înființarea, în anul 1921, a Institutului de seruri și vaccinuri ce-i poartă numele, operă fundamentală ce a marcat începerea producției de preparate profilactice împotriva bolilor cu impact major în sănătatea publică.

Pentru lucrări de mare importanță în domeniul imunologiei a fost nominalizat, în anul 1933, la Premiul Nobel, cu lucrarea Contribuții la studierea imunității la nevertebrate și a imunității de contact.

Pentru merite deosebite, a fost ales membru al Academiei Române și i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către mai multe academii de medicină și universități europene.

A primit numeroase distincții, dintre care amintim Meritul Sanitar clasa I, Comandor al Legiunii de Onoare, Ordinul Recunoștinței Franceze și Mare Cavaler al Legiunii de Onoare.

În semn de omagiu, Organizația Mondială a Sănătății a expus, la sediul său din Geneva, bustul Profesorului Ion Cantacuzino între cele 10 ale personalităților de excepție din medicina lumii.

Profesorul Ion Cantacuzino este un exemplu pentru generațiile actuale de medici, studenți și cercetători care trebuie să ducă mai departe misiunea acestuia de protecție a sănătății poporului român.

 

Te-ar putea interesa și: