INSP a actualizat definițiile de caz pentru COVID-19. Categoriile testate cu prioritate
- Ionel Sclavone
- 19 noiembrie 2020, 11:27
Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a actualizat definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19), precizând care sunt semnele şi simptomele care trebuie avute în vedere la infectarea cu SARS-CoV-2, dar şi ce înseamnă caz suspect, caz probabil sau contact direct.
Conform definițiilor INSP, caz suspect înseamnă orice persoană cu debut brusc de febră şi tuse sau orice persoană care prezintă oricare trei sau mai multe dintre următoarele simptome: febră, tuse, astenie, cefalee, mialgii, dureri în gât, coriză, dispnee, anorexie/ greţuri/ vărsături, diaree, status mental alterat, debut recent de anosmie (pierderea mirosului) sau ageuzie (pierderea gustului) în absenţa unei cauze identificate.
Tot în categoria cazurilor suspecte vor intra persoanele cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie, cele cu infecție respiratorie acută severă (SARI), febră sau istoric de febră, tuse şi dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) şi care necesită spitalizare peste noapte.
În cazul copiilor cu vârstă până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia, se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2.
Conform definițiilor INSP, un caz probabil de infectare cu noul coronavirus este un pacient care întruneşte criteriile clinice de mai sus şi este contact al unui caz confirmat sau are legătură epidemiologică cu un focar cu cel puţin un caz confirmat. În conformitate cu Recomandările de prioritizare a testării pentru COVID-19, toţi contacţii direcţi simptomatici ai cazurilor confirmate trebuie testaţi.
Un caz confirmat este o persoană cu confirmare în laborator prin RT-PCR a infecţiei cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.
Definiția contactului direct
Contactul direct este definit ca: o persoană care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19; persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor); persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă); persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute.
Conform noilor definiții tot contact direct este considerată și o persoană care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sală de şedinţe, sală de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19 timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m; personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19 fără portul corect al echipamentului de protecţie.
Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare datei debutului, precizează INSP. Orice persoană care a purtat masca/ echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizică nu este considerată contact direct.