La Rimetea, în judeţul Alba, are loc, astăzi, renumita sărbătoare a Înmormântării Fărşangului. Sute de turişti sunt aşteptaţi şi în acest an în localitate, mulţi dintre ei venind din Ungaria, special pentru a participa la acest obicei.
Sărbătoarea este organizată tradiţional în fiecare an, în sâmbăta dinaintea prinderii postului Paştelui, după calendarul catolic.
Vestea cu adevărat bună este că, începând cu acest an, se poate ajunge în condiţii bune de la Aiud la Rimetea, după ce drumul judeţean 107M Aiud-Buru, care asigură cel mai rapid acces în zonă, a intrat în reabilitare pe foduri europene. Recepţia lucrărilor se va face în vară, dar cea mai mare parte a drumului este deja finalizat. Deşi are numai 25 de kilometri, starea acestui drum a fost atât de rea în ultimii ani, încât, inclusiv localnicii din Alba preferau să facă un ocol de circa o sută de kilometri, prin Turda, pentru a nu risca să-şi strice maşinile.
"Pe DJ107M se poate ajunge bine până la Rimetea. Este un drum în lucru, dar se circulă bine. Sunt doar câteva porţiuni de zeci de metri mai dificile din cauza lucrărilor", a declarat directorul Direcţiei Tehnice din cadrul CJ Alba, Dan Popescu.
Cum se desfăşoară sărbătoarea
Fărşangul în sine înseamnă perioada de distracţie, de la Bobotează până la prinderea postului Paştelui, în care băieţii se duceau la fete, le făceau curte şi petreceau. Îmnormântarea Fărşangului înseamnă terminarea acestei perioade şi semnifică trecerea de la rău la bine, de la iarnă la primăvară. De aceea, odată cu înmormântarea Făşangului se îngroapă şi anul vechi - privit din punct de vedere agrar, nu calendaristic - cu toate relele sale şi se lasă locul pentru noul an care trebuie să fie mai bun decât precedentul.
La organizarea evenimentului participă doar feciorii satului, iar participanţii la alai sunt numai băieţi, chiar dacă sunt costumaţi în femei. În ziua desemnată pentru eveniment, tinerii din sat se adună la Căminul Cultural. Se costumează, se machiază, stabilesc ultimele detalii şi pornesc prin sat. Alaiul seamănă mai mult cu unul de nuntaşi. Este condus de muzicanţi, care sunt urmaţi de tineri în costume populare, preot, cantor, mire, mireasă, domni de lume bună, un măgar care duce după el un căruţ pe care se află sicriul reprezentând iarna şi anul vechi, bocitoare şi chiar şi o pereche de beţivi, pentru că în alai trebuie să fie reprezentaţi toţi oamenii din sat, iar beţivii fac parte din comunitate. După căruţă vin două "fete bătrâne" trăgând după ele o bucată de copac, reprezentând sterilitatea.
Înaintea alaiului şi după acesta sunt tineri îmbrăcaţi în haiduci care pocnesc din bice, iar de jur împrejur roiesc copii îmbrăcaţi în costume haioase sau hidoase, înfăţisând moartea, drăcuşori, peţitori, clowni sau cerşetori. Unii au rolul de a merge pe la porţi cu coşuri, în care localnicii pun ouă, cozonac sau diferite preparate din carne. În trecut, acestea erau folosite pentru prepararea bucatelor care se serveau la Balul Fărşangului, care are loc la căderea serii. Acum se aduc şi alte mâncăruri, nu neapărat "câştigate" de alai. Drăcuşorii şi clownii fug în jurul alaiului şi, cu degetele îmbibate în funungine (în trecut) sau cremă de ghete (în prezent) îi măzgălesc pe cei care asistă la sărbătoare. Preferate sunt fetele tinere, dar nimeni nu scapă nevopsit. Cei care se luptă cu "drăcuşorii" sunt imediat înconjuraţi de ceilalţi şi tot nu rămân cu faţa curată. Sărbătoarea de la Rimetea este una din cele mai vechi şi mai renumite de acest fel din ţară, inclusiv peste hotare, mulţi maghiari venind aici să participe la acest chef-carnaval în aer liber. Anul trecut, la Rimetea a fost prezent şi ministrul Culturii, Kelemen Hunor.
Cei care au studiat obiceiul spun că acesta a fost preluat de la saşii colonizaţi în Rimetea pentru extragerea minereului de fier, dar a suferit ulterior influenţe maghiare.
Recomandările noastre
