Nu e pic de poezie în fraza asta, e adevăr pur.

Cine mai ține minte de unde provine fiecare parlamentar al cărui vot e așteptat în toamnă – sfârșitul lui septembrie, începutul lui octombrie, cum se prefigurează – pentru a completa conducerea BNR? Care deputat sau senator a intrat pe ușa USL sau a ARD, a defunctului PPDD sau pe sub aripile negocierilor de tot felul ale vulturului UNPR? Cred că sunt unii care nici ei nu mai știu.

La ce se referă liderii PNL când își arogă locul lăsat liber de Bogdan Olteanu, dezicându-se, însă, de personajul a cărui libertate se rejudecă zilele astea?

„Locul se cuvine PNL!” Cât sens mai are această afirmație când mai nimic din conjunctura politică din 2009 – anul când Olteanu a văzut pentru prima oară cum arată Banca pe dinăuntru – și din 2014 nu se mai regăsește acum în Parlament?

Ce se anunță, de fapt, este o negociere pe ultima sută de metri a mandatului actualului Parlament. Dar care căpetenie politică mai are forță de a negocia, acum când principala preocupare a partidelor este mandatul viitor?

Practic, nimeni nu mai are nimic de oferit. Cel puțin așa mi se pare. Cel care ar trebui să ofere este PNL. Nu mai are influență asupra Guvernului, deci ofertele „clasice” nu ar fi fezabile. Este tot mai probabil că actuala echipă guvernamentală nu se va regăsi pe funcții după alegerile parlamentare.

Negocieri pe colegii – cele care au făcut deliciul sforarilor în 2008 și 2012 – nu își mai au rostul, când votul e pe liste.

Nici măcar pozițiile celor care acum au „împuternicirea” de a negocia nu sunt bătute-n cuie pentru după scrutin. Ce pot promite Alina Gorghiu sau Vasile Blaga, când nimeni nu poate paria că vor rămâne pe funcțiile politice actuale pentru prea mult timp?

De ce ar accepta celelalte grupuri politice să înlesnească liberalilor un succes la vot? Ca imagine, ar avea mai mult de câștigat discreditând și apoi respingând un candidat propus de cuplul politic Gorghiu-Blaga. Getleman agreement? Astea sunt vorbe în vânt într-un Parlament în care nu a rezistat nicio înțelegere politică, nicio alianță.

Și, totuși, nu cred că această funcție va fi lăsată la voia întâmplării. Primul care nu va permite asta va fi chiar Mugur Isărescu, lovit, pentru prima oară în istoria sa comună cu a Băncii, de o reținere din cadrul Consiliului de Administrație. El este genul de personaj care își păstrează capacitatea de negociere indiferent de rezultatele alegerilor. Dar singurii săi adversari – Lucian Isar, Daniel Zamfir etc – provin tocmai din grupul care exclamă „Locul se cuvine PNL!” Nu cred că îi va ajuta.

Un altul este chiar președintele Klaus Iohannis. Și el are destule de oferit grupurilor politice, dar se pare că are altele pe cap, altele de obținut – cum ar fi prezervarea „guvernului meu” – ca să se irosească pe un „mărunțiș” cum e funcția de la BNR. Îl va lăsa pe Isărescu să facă un ultim joc în acest Parlament? Dacă da, capătă consistență zvonul că viceguvernator va fi, din nou, Cristian Popa, îndepărtat din BNR de jocurile politice. Ar fi și o mică răzbunare a lui Isărescu pentru cei care îl atacă acum.