Televiziunile de știri, făcînd o pauză în canonizarea răposatei Denisa Manelista, moartă de tînără, ca și Alexandru cel Mare, dar mai jelită mediatic decît acesta, au transmis primele minute ale ședinței de Guvern de joi, 27 iulie 2017.

Tradiția transmisiei în direct a debutului de ședință de Guvern a fost inaugurată de Victor Ponta. Dibuind că televiziunile de știri și așa n-au cu ce umple întregul program zilnic, fostul premier s-a gîndit la un soi de clip publicitar al personalității sale, oferind pe gratis o scenetă a cărei artificialitate dată de conștiința transmiterii în direct se vedea imediat, penibil, ca un sutien murdar de sub bluza luată de la Gucci.

De atunci, toți premierii - inclusiv europeanul Dacian Cioloș - au apelat din plin la teatrul de marionete din debutul ședinței de Guvern transmise în direct. Sceneta de debut a ședinței de Guvern de joi a conținut un dialog între premierul Mihai Tudose și ministrul Sănătății, Florian Bodog.

Ministrul Sănătății e un bărbat de 46 de ani. I-au dat de mult în clocot hormonii. E medic chirurg, decan al Facultății de Medicină din Oradea. Familia vede în el ceea ce se numește un cap. Pacienții își lasă viața în mîinile lui. Și cu toate acestea, urmărind dialogul dintre premier și ditamai bărbatul Florian Bodog, am avut o clipă impresia că ministrul Sănătății e un puradel de pe vremuri (nu de azi, puradeii de azi se numesc copii și te pîrăsc la protecția copilului dacă nu le spui, domnule) prins de părinții semianalfabeți făcînd pe el.

În astfel de împrejurări din vremuri de mult trecute, puradelul era strașnic urecheat verbal ca o prefață la urecherea propriu-zisă. Florian Bodog, pe care dacă-l întîlnești în tren simți nevoia să-l saluți fără a ști cine e, prezentase premierului un Raport. În transmisie în direct la tv, ministrul, zis și Domnul ministru, simte nevoia unor precizări „față de raportul prezentat public”.

Mihai Tudose, bărbat de 50 de ani, ar avea toate motivele să-i spună lui Florian Bodog Să trăiți! A obținut o diplomă la o Facultate privată, la o vîrstă la care alții și-au dat deja doctoratul, a fost făcut doctor cu o lucrare plagiată și, la două - trei cuvinte, invocă organul sexual al bărbatului ca fiind al său.

Și cu toate acestea, Mihai Tudose i-o taie lui domn doctor astfel: „Cred că puteaţi face o prezentare mai pe scurt decît asta pe un subiect foarte complicat.” O face pe tonul unui vătaf care-l ia la rost pe grăjdar că n-ar fi rînit satisfăcător la iapa Boierului.

Sceneta s-a repetat și în cazul altui ministru, cel al Transporturilor, și el om în toată firea, liber prin căderea lui Ceaușescu, supus însă unui moment de ceea ce s-ar numit frecat ridichea. Despre aceste scenete de umilire în public a unui subordonat, tipice vieții noastre publice de suburbie de frizeri și coafeze a Europei, am mai scris.

Transmisia în direct a debutului ședinței de Guvern a devenit încă de pe vremea lui Victor Ponta un exercițiu de autoritate bădărănească a unui ins care-și permite să fie mojic în direct la tv cu un al ins, numai și numai pentru că viața a făcut ca unul să fie șef și altul subordonat.

Ca român mă simt întors în epoca fanariotă a pupării papucului prin expunerea în public a unor urecheri ale subordonaților. Am întîlnit-o și la Klaus Iohannis și la Codruța Kovesi și la mulți alți Șefi și șefuleți din România. Mircea Dinescu povestea la emisiunea România9 de la TVR cum l-a primit pe el pe vremea cînd era ministru Ludovic Orban: Cu picioarele pe masă, înconjurat de o liotă de muieruști cu funcții de secretare și consiliere pe statul de plată, în realitate, cu misiunea de a-i face masaj Șefului Ludovic Orban.

Că în cazul de joi, la fel de responsabil de sceneta fanariotă e și ministrul Florian Bodog (ce dracu au funcțiile astea de ministru de-i fac pe unii să suporte muștruluieli de slugi în public de la cei ajunși temporari șefi?), care ar fi trebuit să-l pună la punct în direct pe Mihai Tudose pentru comportamentul de vechil, e o altă poveste.

O poveste ce ține de ceea ce nevasta îi zicea lui Pristanda: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot (eu aș zice pupă-l undeva, pentru a fi în ton cu omul de cultură Mihai Tudose) și papă-i tot tot! Nu de asta am scris eu despre sceneta grețoasă de la ședința de Guvern. Am scris pentru că prin ea Mihai Tudose a ținut să arate din nou națiunii că el e Eu, Supremul.

Spun din nou, pentru că, la puțin timp de la instalare, Mihai Tudose s-a avîntat într-o campanie vastă și zgomotoasă de ne convinge că e un premier mai dur decît Ion Antonescu între 1941 și 1944. Deși a trecut doar o lună de la investire, Mihai Tudose se comportă ca și cum ar fi ajuns premier nu în urma votului dat de PSD în Parlament, ci printr-o lovitură de stat de tip Franco în Spania de pe vremuri.

Toate punctele din programul de Guvernare cu care a fost votat noul Cabinet și cu care evident a fost de acord Mihai Tudose au fost înlăturate de Mihai Tudose fără nici o explicație, într-un gest amintind de măturarea cu mîna de către un bărbat beat a mesei pe care biata nevastă a întins, sperînd să-l mulţumească, mîncăruri făcute de ea.

Firește, s-ar fi putut invoca măcar de ochii lumii o decizie a BPN sau a CExN sau un sfat al lui Liviu Dragnea, ca să nu mai spun, că s-ar fi putut juca, tot de ochii lumii, comedia unor șovăieli. Mihai Tudose n-a catadicsit să facă așa ceva. El a ținut neapărat să demonstreze că punctele din programul de guvernare, program care, prin votarea de către majoritate, au devenit puncte obligatorii ale mandatului asumat de premier, au fost șterse de pe fața hîrtiei, pentru că așa a vrut el. Inutil să mai invoc alte gesturi comise de Mihai Tudose sub semnul demonstrației că face ce vor mușchii lui, că-l doare-n cot de Liviu Dragnea, de Partid, de Majoritatea Parlamentară.

Astfel de exerciții de autoritate dictatorială, menite a sugera o virilitate despre care doar ibovnicele se pot pronunța, au mai făcut și alți premieri PSD. Adrian Năstase, despre care un roman semnat de Dinu Săraru, scrie că i se spunea Eu, Supremul, a ținut să lase aceeași impresie, chiar dacă, în cazul lui, finețea dată de cultură și educație, dar și de inteligență, au redus coeficientul de bădărănie în public.

În cazul lui Mihai Tudose, prestația lui Mihai Tudose de Jupîn absolut surprinde dacă ne gîndim că pe lumea asta există și Liviu Dragnea. Vă mai amintiți? Sorin Grindeanu a fost răsturnat din fruntea Guvernului, pentru că lui Liviu Dragnea i s-a părut a nu fi suficient de supus față de el, Liviu Dragnea, în public. Nouă nu ni s-a părut că Sorin Grindeanu ar fi lăsat o clipă impresia că-l doare undeva de Liviu Dragnea. Cu toate acestea, lui Liviu Dragnea i s-a părut.

Păi dacă Sorin Grindeanu l-a supărat pe Liviu Dragnea pe motiv că în public nu lăsa impresia că e doar un locțiitor temporar al Președintelui PSD, deoarece acesta nu poate fi încă premier, ce să spunem de Mihai Tudose? La cum se comportă el cu programul de guvernare, cu miniștrii PSD, cu Liviu Dragnea chiar, Liviu Dragnea ar fi trebuit să pună la lucru camarila sa de știuci ca să-l atace pe Mihai Tudose.

Liviu Dragnea n-a reacționat pînă acum la exercițiul premierului de unic Curcan al ogrăzii numite România. Nici un membru al Camarilei lui Liviu Dragnea n-a scos împotriva lui Mihai Tudose nici măcar un tușit semnificativ, dintre cele care atrag atenția bărbatului că e descheiat la prohab. Constatînd lipsa de reacție a lui Liviu Dragnea, mulți jurnaliști s-au grăbit să vadă în asta înfrîngerea șefului PSD. Liviu Dragnea știe că nu-l poate da jos pe Mihai Tudose ca pe Sorin Grindeanu, după experiența nenorocită a automoțiunii de cenzură.

Luat prin surprindere de exercițiile de independență ostenativă ale lui Mihai Tudose, vecine cu arătarea cotului sau scoaterea limbii sau bătutul peste fund, Liviu Dragnea tace și înghite. N-are încotro. De aici prohodul cîntat pe nas zilnic de întreaga presă lui Liviu Dragnea, înmormîntat deja de Mihai Tudose.

Ieri, joi, 27 iulie 2017, mă pregăteam și eu să scriu cam în aceiași termeni, cînd un confrate cu acces la informații mult mai multe decît am eu mi-a zis ca răspuns la teoria mea: Nu v-ați gîndit că Liviu Dragnea, vulpoi de cursă lungă, procedează astfel pentru ca povara guvernării să cadă pe umerii lui Mihai Tudose, dar mai ales pe umerii celui sugerat a-l fi numit pe Mihai Tudose: Klaus Iohannis.

Asta era! Cum de nu m-am gîndit? Și mi-am amintit deodată că la emisiunea România 9 de la TVR, Sorin Grindeanu a spus că unul dintre reproșurile făcute de Liviu Dragnea între patru ochi se referea la refuzul de a împărți cu el, Liviu Dragnea, erodarea Guvernării, toate relele căzînd asupa șefului PSD. E posibil ca Liviu Dragnea să fi aplicat chiar din clipa campaniei duse de televiziunile de casă că Mihai Tudose e omul Serviciilor și prin asta omul lui Klaus Iohannis, strategia aruncării pe umerii lui Mihai Tudose a problemelor tot mai mari ale Guvernării.

Pe vremea lui Sorin Grindeanu toate nenorocirile guvernării erau puse pe seama lui Liviu Dragnea. Acum, Liviu Dragnea lasă impresia unui om care nu mai stăpînește nimic în partid. Jupînul PSD, al României e altcineva. E Mihai Tudose. Da, dar începe să fie și singurul responsabil de nenorocirile Guvernării.

Lui Mihai Tudose îi place de moarte ipostaza asta de premier cu prerogative de dictator ajuns la putere de unul singur și prin asta nedependent de nimeni pe lume. Își dă el seama că astfel preia pe umerii săi toate necazurile și nenorocirile ivite în administrarea țării? Își dă el seama că la un moment dat, Liviu Dragnea poate pune pe seama sa și, evident, a lui Klaus Iohannis uriașele probleme ivite de pomenile electorale date pînă acum de Liviu Dragnea?

Nu cred că-și dă seama. Indiferent de motivele ascunse ale lui Liviu Dragnea, impresia pe care vrea s-o lase șeful PSD de om resemnat să-l vadă pe cel numit de el premier în postura de Jupîn al PSD și al țării, pe orice cu mintea la cap ar trebui să-l îngrijoreze. Liviu Dragnea nu e de ici colea în politică. O fi el lipsit de inteligența marilor conducători de popoare, dar de șiretenia celor ce pot parveni și supraviețui la Putere nu cred că e lipsit.