Alan Abel a fost unul dintre cei mai cunoscuți farsori ai secolului XX. El a devenit faimos pentru născocirile sale elaborate și pentru capacitatea de a păcăli mass-media. Născut pe 2 august 1924, în Zanesville, Ohio, și-a dedicat viața farselor. Ba mai mult, le-a transformat într-o formă de artă. Printre cele mai notabile acte ale sale se numără publicarea propriului necrolog, organizarea Jocurilor Olimpice ale Sexului, filmul „Există sex după moarte?” și croaziera controversată care le permitea oamenilor să se sinucidă asistat.
Alan Abel anunță organizarea Jocurilor Olimpice ale sexului
Alan Abel și-a dedicat viața farselor, folosindu-le ca mijloc de a satiriza și critica diverse aspecte ale societății. El a demonstrat în repetate rânduri că ingeniozitatea și creativitatea sa sunt unice. Una dintre cele mai extravagante farse ale sale a fost organizarea Jocurilor Olimpice ale Sexului. În 1970, Abel a anunțat că a fondat „Comitetul pentru Decență Publică” și că va organiza un eveniment sportiv internațional. Acest eveniment va fi ceva unic, participanții concurând în diverse acte sexuale.
El a anunțat evenimentul sportiv cu mare fast. Mai mult decât atât, a precizat că acesta urma să fie televizat și, la fel ca în orice competiție, câștigătorii vor fi medaliați. Anunțul a stârnit un val de reacții publice și de presă. În realitate, totul a fost o farsă elaborată menită să satirizeze obsesia societății pentru sex și publicitate.
Filmul „Există sex după moarte?”, o altă farsă reușită
Sursa foto: scopophiliamovieblog.com
Satirizarea obsesiei societății pentru sex și publicitate nu s-a oprit aici. Alan Abel a dus această farsă mult mai departe. La un an după ce a anunțat Jocurile Olimpice ale Sexului, maestru farsor anunță un alt eveniment important pentru omenire. În 1971 el a produs și regizat filmul documentar fals „Există sex după moarte?” (Is There Sex After Death?).
În acest film sunt prezentate interviuri fictive cu experți și oameni obișnuiți despre viața sexuală după moarte. Proiectul a fost o satiră la adresa interesului exagerat al societății pentru subiecte tabu și a fost prezentat ca un documentar autentic. Filmul a câștigat notorietate pentru abordarea sa neconvențională și pentru umorul său absurd.
Croaziera pentru sinucidere și necrologul lui Alan Abel
Un alt proiect controversat al lui Alan Abel a fost croaziera care le permitea oamenilor să se sinucidă. În anii '80, a lansat ideea unei croaziere de lux în care participanții, care erau profund deprimați sau bolnavi terminal, puteau alege să își încheie viața în mod legal și asistat. Ideea a fost promovată printr-o campanie publicitară intensă, atrăgând atenția mass-mediei și a publicului. În realitate, croaziera nu a avut loc niciodată. Ea a fost o altă farsă menită să atragă atenția asupra sensibilităților și ipocriziilor legate de subiectul sinuciderii asistate.
O altă păcăleală a fost publicarea propriului necrolog. A reușit să îl publice în The New York Times, unul dintre cele mai prestigioase ziare din lume. Farsa a fost realizată cu ajutorul soției sale, Jeanne Abel, care a informat ziarul despre presupusa moarte a soțului ei din cauza unui atac de cord. Necrologul a fost publicat pe 2 ianuarie 1980, detaliind viața și cariera lui Abel, dar și diversele sale farse. După ce adevărul a ieșit la iveală, marele farsor a declarat că a dorit să demonstreze cât de ușor pot fi păcălite chiar și cele mai respectabile surse de știri. În 2018, când acesta a murit la vârsta de 94 de ani, jurnalistul care a redactat adevăratul necrolog a ales să folosească expresia „după toate aparențele”.
Alan Abel în 1979. Sursa foto: Shutterstock
Cea mai mare farsă din istoria omenirii a durat șase ani
Farsele prezentate anterior nu au avut o bătaie lungă. Există însă una care s-a întins pe parcursul multor ani. Una dintre cele mai celebre farse ale lui Alan Abel a fost înființarea „Societății împotriva Indecenței Nudității Animalelor” (The Society for Indecency to Naked Animals - SINA). Aceasta farsă a început în 1959 și a fost una dintre cele mai elaborate și mai de succes păcăleli ale sale.
Societatea avea ca scop declarat promovarea decenței prin îmbrăcarea animalelor domestice și de fermă. Abel a susținut că animalele goale erau o ofensă pentru moralitatea publică și că acestea ar trebui să fie îmbrăcate în haine speciale pentru a preveni indecența. SINA a produs materiale promoționale, inclusiv broșuri și postere, și a distribuit comunicate de presă pentru a atrage atenția asupra cauzei. Pentru a da credibilitate farsei, a creat un personaj fictiv numit Clifford Prout, care a fost prezentat ca președintele societății. Clifford Prout era interpretat de Buck Henry, un actor și scenarist american renumit. În această calitate, Buck Henry a apărut în diverse emisiuni de televiziune și radio, inclusiv în celebra emisiune „NBC’s Today Show”.
Alan Abel devine și mai popular după ce farsa a fost demascată
În 1962, Clifford Prout a fost invitat la „NBC’s Today Show”, unde a prezentat cazul societății pentru îmbrăcarea animalelor. În timpul interviului, Henry a discutat serios despre necesitatea de a îmbrăca animalele pentru a proteja moralitatea publică, iar prezentatorii emisiunii l-au tratat ca pe un invitat autentic, fără să își dea seama că era vorba de o farsă. Pentru a da un plus de credibilitate, Alan Abel anunță că asociația a primit o donație de 400.000 de dolari și că numără 55.000 de membri. Mai mult decât atât, el a reușit să obțină și o adresă poștală pe Fifth Avenue.
SINA a stârnit un interes considerabil din partea presei și a publicului. Multe ziare și reviste au preluat povestea, iar oamenii au trimis scrisori de susținere sau protest către societate. Unii au luat în serios cauza, în timp ce alții au fost amuzați de absurditatea ei. Farsa a fost atât de bine orchestrată încât a durat șase ani până ca adevărul să iasă la iveală. În cele din urmă, farsa a fost demascată în 1963, când revista Time a publicat un articol care dezvăluia că SINA era o invenție a lui Alan Abel. Dezvăluirea a adus și mai multă faimă lui Abel, care a devenit cunoscut ca un maestru al farselor și un critic al mass-media și al credulității publice, potrivit ziaruldeiasi.ro.