La concertul de Anul Nou de la Viena nu se va mai interpreta marşul lui Radeţki. Aşadar, aplauzele finale unde publicul se contopea cu orchestra nu se vor mai auzi.

„Partea finală e nazistă!!!”

Ideologia „polliticaly correct” domină toată lumea occidentală. Ultima chestiune s-a petrecut în Austria unde, prin tradiţie, printre zilele de sărbătoare şi de bucurie pentru sosirea anului 2020, se va desfăşura şi Concertul de Anul Nou al Musikverein din Viena. Marele eveniment muzical aşteptat tot anul va avea loc şi în acest an, dar va apărea o noutate. Şi nu una mică. Splendidul Marş al lui Radeţki, scris de Johan Strauss-senior în 1848, va suferi o schimbare în partea sa finală.

Motivul e simplu. Acele ritmice şi minunate aplauze finale pe notele celebrului marş, care unea spectatorii de orice vârstă cu orchestra, sunt moştenire ale maşinii propagandistice ale Germaniei naziste (!!!)

Aranjamentul muzical auzit până azi este al lui Leopold Weninger, un compozitor care era membru al NSDAP, partidul naţionalist german al muncitorilor. Dacă se compară pasajul incriminat cu „Urfassung”, versiunea originală a lui Johan Strauss-senior, se poate remarca cum aceea a lui Weninger este uşor mai ritmică şi mai vivace. Totul aranjat în aşa fel încât să implice publicul.

Cu alte cuvinte, până astăzi, spectatorii şi iubitorii de muzică şi-au bucurat spiritul cu o creaţie artistică a celui de al Treilea Reich! Are puţină importanţă că piesa a fost compusă în onoarea Feldmareşalului Johann Joseph Wenzel, conte de Radeţki, mort în 1858, adică cu mai bine de 70 de ani înainte de ascensiunea la putere a lui Hitler.

Acea parte trebuie ştearsă. Punct!

E prea legată de regimul nazist. Paradoxul este că versiunea acuzată este mai profundă şi mai atrăgătoare decât originalul. Compozitorul şi dirijorul Massimo Scapin a explicat că „în acele vremuri, orchestra redusă, mozartiană, s-a transformat în aceea a târziulu romantic, mult mai mare. Weninger a introdus astfel toate noile instrumente implicând alămurile, în special cornurile, întărind armonia într-un fel foarte deştept, nu superficial. Introducerea tobei portabile o face mai plină de viaţă şi mai veselă decât partitura originală. Este vorba de o lucrare inteligentă şi rafinată, iar pentru aceste lucruri, a fost interpretată cu plăcere şi la un înalt nivel artistic de către Wiener orchestra”.

Noul dirijor al Filarmonicii din Viena, letonul Andris Nelsons, a refuzat să dirijeze această versiune

În această poveste există două mari „dar”.Pentru a fi în concordanţă, ar trebui anulat concertul de Anul Nou. Hitler a fost cel care a dorit să instituţionalizeze evenimentul muzical care s-a inaugurat pe 10 octombrie 1939, puţin după izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. După cum aminteşte Libero Quotidiano, istoricul Fritz Trumpi a demonstrat că concertul a fost o idee a maşinii de propagandă a lui Joseph Goebbles. A fost chiar un contract între Filarmonica din Viena şi Reichsrundfunkgesellschaft, radioul regimului, notează Il Giornale.

Şi nu e totul

Băutura Fanta n-ar mai trebui vândută având în vedere că marca s-a născut în Germania în 1940 ca răspuns la embargoul SUA care n-a mai permis aprovizionarea cu Coca-Cola. În această situaţie, gata cu Concertul de Anul Nou, gata cu Fanta. E nevoie de coerenţă, domnilor şi doamnelor, fiţi „polliticaly correct”, da? Se speră cel puţin că aceia care până azi s-au bucurat ascultând acea minunată muzică sau de frumuseţea Filarmonicii, să nu fie consideraţi nostalgici ai regimului nazist...