Îţi vine să te cruceşti când auzi de un bărbat care a făcut sex cu trei surori. Dar când afli că a făcut şi copii cu ele pe care, când au crescut, i-a abuzat sexual, nu-ţi rămâne decât să-ţi scuipi în sân! Este un caz real, povestit de dr. Gabriel Diaconu, psihiatru la clinica Mindcare din Bucureşti.

A avut o pacientă care i-a developat psihoterapeutului povestea incestului său. Cazul lui Joseph Fritzl pare, pe lângă povestea ei, un basm de adormit copii. Tatăl ei, un basarabean stabilit în Bucureşti în perioada interbelică, fusese abuzat sexual în copilărie de mama sa care era alcoolică.

“Era un tip charismatic, elegant, educat şi extrem de sociabil. Un lord…”, şi-a descries femeia  părintele în cabinetul de psihiatrie. Şarmant, bărbatul a reuşit performanţa să seducă şi să se culce în aceeaşi periodă, cu trei surori, făcând copii cu fiecare dintre ele. În total opt din care trei fetiţe.

Istoric de familie incestuousă

Două din cele trei fiice ale sale au fost, la rândul lor, abuzate sexual când aveau între opt şi 16 ani. Cea mai mică dintre ele a scăpat doar pentru că cea mai mare s-a opus vehement când a realizat că ce păţise ea urma să i se întâmple şi mezinei. A fost prima şi ultima oară când “prădătorul sexual” fusese înfrânt. Cea mare a făcut opt avorturi şi cea mijlocie, cinci. Toate întreruperile de sarcină erau finanţate de tatăl lor, care era o persoană cu influenţă, plină de bani chiar şi în timpul regimului comunist.

“Ce e mai grav e că mamele copiilor ştiau că aceştia sunt şi fraţi veri între ei!”, se revoltă psihoterapeutul: “Eu am tratat doi oameni din această familie. Pacienta mea se căsătorise dar avea copii cu probleme de comportament. Ea însăşi are o depresie severă, iar unul din copii o tulburare obsesiv-compulsivă cu mari şanse să se structureze în schizofrenie! Celălalt, un bărbat, are şi el doi copii, e divorţat şi are o psihoză discordantă”. Despre ceilalţi membri ai familiei incestuoase medicul nu mai are informaţii.

“Eva există! Dar cu mai mulţi Adami!”

Din punct de vedere semantic incestul se consideră relaţia sexuală dintre rudele de gradul I şi II, inclusiv cea dintre verişorii primari. Sunt incluse în această categorie şi relaţiile homosexuale sau de orice altă manieră: orale, anale, masturbarea reciprocă sau diverse forme de fetişism sexual cum ar fi voyaurismul.

O relaţie cu caracter incestuous mai are ceva, anume consensualitatea. Noul Cod de Procedură Penală nu mai incriminează incestul între adulţi dacă se consideră relaţia consensuală. Psihiatrul Gabriel Diaconu spune că din punct de vedere biblic, primele relaţii între oameni au fost incestuoase: “E un lucru greu de explicat de apologeţi. Pe de altă parte, din punct de vedere biologic, Adam şi Eva există. Toată omenirea pleacă de la o stră-stră-stră…bunică numită Eva mitocondrială. AND-ul mitocondrial este furnizat de mamă şi, prin regresie, poate ajunge la prima mamă cu caracter uman. Ce este intersant e că, din punct de vedere genetic, există mai mulţi Adami!”.

Eugenia sexuală stă la baza incestului

Graniţa dintre incest şi non-incest este hotărâtă arbitrar, din cauza faptului că în urma sexului incestuous apar copii cu şanse mari de mutaţii genetice cum ar fi: Sindromul Down sau Trisomia 18 (n.r. – malformaţie a feţei caracterizată prin maxilarul despicat). “Acesta este raţionamentul pentru care incestul a devenit imoral”, explică psihoterapeutul: “Dacă se urmăresc majoritatea caselor regale şi princiare din Europa există căsătorii care încep cu gradul III, la limita incestului. Care e o graniţă arbitrară, nu fiziologică. În România există nişte comunităţi omogene etnic în care, ironic vorbind, se practică aceleaşi obiceiuri ca la casele regale. Motivul este frica de pierdere a identităţii etniei. Dorinţa de eugenie sexuală stă la baza incestului!”, afirmă răspicat dr. Diaconu.

În România există o populaţie masculină pedofilă

“Ca psihiatru, mă interesează nu mă interesează atât de mult morala. Asta e treaba duhovnicilor. Ceea ce mă înfioară este că în interiorul unei relaţii aşa-zis incestuoase sunt şanse mult mai mari să aibă loc un abuz sexual. Anume că relaţiile incestuoase sunt frecvent pe verticală, nu pe orizontală”, intră în detalii medicul. Adică: părinte-copil sau unchi/mătuşă- nepot.

Al doilea lucru remarcat de psihiatru, realmente spectaculos, este că, la noi, majoritatea adulţilor incestuoşi sunt bărbaţi, nu femei: “Ceea ce înseamnă că, pe undeva, în România ca şi în majoritatea ţărilor occidentale există o populaţie masculină pedofilă. Excludem Asia şi Africa din motive de diagramă morală”. Acolo, în anumite societăţi, noţiunea de incest nu există fiind înlocuită cu cea de castă, iar definiţia abuzului sexual e mult particularizată.

“Prădătorul sexual”

“În ultimii trei ani am consultat aproximativ trei mii de oameni. Pot să spun că din acest număr am găsit zece cazuri de incest, toate pe linie verticală. Cu toţii victime şi fără să aibe tulburări psihotice, ci de stres post-traumatic şi depresii. Uneori, la 30-40 de ani de la terminarea incestului. În nouă din zece cazuri a fost vorba de taţi. Un singur caz a fost cel al unui copil de nouă ani care a fost abuzat de o mătuşa de 38 de ani. Sunt printre cele mai grele cazuri din viaţa unui psihiatru. E mai rău decât un viol!”, se indignează medicul.

Spre exempu, una din pacientele sale, o fată din Piteşti a fost abuzată sexual de taică-său între opt şi 18 ani. Acum fata are 38 de ani e căsătorită şi are şi un copil. Tatăl său trăieşte şi nu l-ar denunţa niciodată. “Prin asta, România are foarte mulţi de Joseph Fritzl!”, e categoric psihiatrul.

Abuzul are loc în perioada copilăriei şi se termină la maturitate. Important e că, în interiorul unei familii sunt două categorii de abuzatori din care cel mai periculos e prădătorul sexual. Doctorul Diaconu îl desconspiră: “Este acela care face sex cu toţi membrii familiei! E mai periculos decât la ospiciu!”. AMINTIRI TRAUMATIZANTE

“Parafilii”: abuzul, incestul şi pedofilia Din punct de vedere medical, abuzul sexual, incestul şi pedofilia se încadrează la categoria “Parafilii”, adică tulburări deviaţionale ale comportamentului sexual. Tratamentul victimelor, pe lângă psihoterapie, e medicamentos, spune psihiatrul Gabriel Diaconu: “Li se administrează, printre altele, «Propranolol», un medicament care ajută la reprocesarea amintirilor traumatice astfel încât acestea să fie mai puţin invasive”.