De luni, 15 noiembrie 2021, Biserica lui Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a intra într-o nouă experiență spirituală, sfântul post al Crăciunului. Părintele Emil-Nedelea Cărămizaru, paroh al bisericii Sf.Gheorghe cel Nou din București, ne-a oferit un text despre perioada postirii.
În această duminică de 14 noiembrie 2014, se lasă sec pentru o binecuvântată perioadă de întâlnire cu Mântuitorul acestei lumi și cu propriul sine, ca apoi să ajungem încrezători la slăvitul praznic al Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos.
Ne putem pune și cu această ocazie întrebarea: ce este postul și de ce noi creștinii alegem să fim părtașii acestei experiențe spirituale? În limbajul general, când se vorbește despre post, se asociază, îndeobște, această această noțiune, cu anumite restricții de ordin alimentar, de origine animală…
Astfel postim, mâncând alimente de sorginte vegetală, dar se știe că partea cea mai importantă a acestui demers, este desigur, partea spirituală, ce se primenește prin intermediul credinței și al deplinei libertăți, în a alege calea pocăinței și a găsirii sensului profund al acestei vieți efemere. Postim deplin, împletind simbiotic partea trupului văzut, făcut de Creator din țărână, cu acel “trup”nevăzut, care este sufletul, plămădit de același Părinte ceresc, dintr-o lumină ce nu apune vreodată…
Astfel, pornim întodeauna încrezători, atunci când ne propunem să mergem pe calea postirii, ca la un nou început de drum. Un drum construit din superba manifestare a rugăciunii, ca o stare de contemplare a magnificei întâlniri dintre făptura umană, limitată și efemeră, aflată în căutarea veșniciei și a îndumnezeirii.
Postul Crăciunului: Apar inerent și ispitele
Înfăptuirea binelui, sub toate luminoasele-i forme, ne face urcători pe scara întâlnirii cu Tatăl nostru care este în ceruri…Așadar, binele și milostenia sunt condiții sine qua non, pentru ajungerea la destinația dorită… “Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este…”(Luca VI 36) Lumea își are propriile poveri, grijile vieții făcându-ne de multe ori să rătăcim calea pe care am fi dorit să o străbatem…Postitorul autentic își pune toată energia creativă să lucreze spre atingerea țelului dorit…Mintea, gândirea, vederea, auzul, toate simțurile, trupul și sufletul sunt ancorate într-o profundă schimbare în bine a întregii noastre ființe.
În post apar inerent și ispitele, de altfel, specifice acestei perioade de binecuvântată și sfântă căutare sufletească. De ce? Pentru că îngerii căzuți, demonii, își amplifică lucrarea malefică, pentru a abate cât mai multe suflete din calea mântuirii…
Este important să înțelegem că încheierea perioadei de post, prin venirea sărbătorilor, nu înseamnă sub nicio formă și întreruperea acestei frumoase stări de comuniune și pace lăuntrică, manifestate prin rugăciune, fapte bune, smerenie și gânduri curate…Nu! Rămânem rugători și făcători de bine, împlinitori ai voii lui Dumnezeu și după încheierea perioadei de post! Pentru că ne raportăm întru totul la același prea Bun și Sfânt Dumnezeu.
Așadar, și în timpul sărbătorilor și după trecerea acestora, ne manifestăm, în același spațiu ecleziastic, ca niște oameni luminați de harul Sfântului Duh. Nu vom petrece vremea aceasta în îmbuibare trupească, dezordine sufletească, ceartă sau alte manifestări ale răului, ce va întina ființial pe cel nestatornic în urmarea binelui și permanentizării frumosului în viața sa.
Astfel, putem spune că nu postul spiritual este fără sfârșit în viața iubitorilor de Dumnezeu, în Biserica lui Hristos, cea Sfântă, Sobornicească și Apostolică, pe care porțile iadului nu o va birui în vecii… Postul se referă în primul rând la Dumnezeu, apoi la propriul “eu”, dar și la relația “eu-lui” cu celălat, cu aproape, cu cel de lângă mine, sau cu cel mai de departe de mine…
Știm astfel de ce, pentru ce și mai ales pentru Cine postim…Prin jertfa postirii ajungem ușor și lin la rodul iubirii… Și cine este izvorul iubirii? Cel Căruia îi aducem jertfa schimbării noastre lăuntrice, profunde, prin post: Dumnezeu… “Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire…” (I Ioan IV-8).
Deci postim ca să iubim, întru legea sfântă a Domnului nostru.
Sfântul Cosma Etolul spunea, constând exact lipsa celei mai mari virtuți creștinești, iubirea: “niciodată casele nu au fost mai aproape și oamenii mai departe unul de altul…” În concluzie, iubiți, iertați, fiți făcători de bine, apropiindu-vă cu încredere, în acest răstimp, de Sfintele Taine, spovedania și dumnezeiasca împărtășanie cu Însuși Sfântul Trup și cu Scumpul Sânge ale Împăratului vieții eterne și a fericirii celei adevărate, Domnul Iisus Hristos!
Vă doresc tuturor, să acceptați întâlnirea cu lumina postului, având astfel, cu adevărat, un post al Crăciunului plin de frumos și rod binecuvântat, în împlinirea binelui de care avem cu toții, astăzi, atâta nevoie…