Putem considera Momentul Gabriela Firea în istoria PSD, în a cărei amploare am crezut pînă și eu, ca încheiat. Încheiat cu un eșec. Și nu un eșec oarecare, ci unul de proporții.

Cu excepția unei bombăneli a lui Marian Oprișan, nimeni dintre liderii PSD n-au urmat-o pe Gabriela Firea în rebeliunea sa față de Liviu Dragnea. În PSD continuă să nu zboare nici măcar musca fără aprobarea lui Liviu Dragnea. Dacă înăbușirea cît ai clipi a rebeliunii asumate de Ecaterina Andronescu mai poate fi explicată prin poziția fostei ministre a Învățămîntului în cadrul PSD, în cazul Gabrielei Firea e mai greu de înțeles cum de n-a provocat nu un cutremur, dar nici măcar o mică clătinare, dintre cele înregistrate doar de aparate, în partidul de guvernămînt.

Gabriela Firea e un lider de forță al PSD, are mulți oameni în conducerea partidului și mai ales e primarul celui mai mare oraș al țării.

De ce n-a reușit Gabriela Firea să declanșeze un cutremur în PSD?

Există și explicații ținînd de gestionarea anapoda a momentului de către Gabriela Firea. Concentrarea pe Carmen Dan și nu pe Liviu Dragnea a dat haremului politic a lui Liviu Dragnea posibilitatea nesperată să minimalizeze intervenția primăriței ca una ținînd de o ceartă între femei. Atacul la Liviu Dragnea n-a avut loc de pe poziții de principiu – Liviu Dragnea prăbușește PSD folosind partidul ca pe o cataplasmă pentru rezolvarea bubei lui cu pușcăria –, ci de pe poziții strict personale. Gabriela Firea a lăsat impresia unei răbufniri împotriva mașinațiunilor lui Liviu Dragnea împotriva amicei sale Speranța Cliseru. Nu în ultimul rînd, trebuie menționată printre cauze adoptarea unei poziții critice într-o chestiune în care electoratul PSD, cu precădere conservator, a fost și e de partea lui Liviu Dragnea. Pentru electoratul PSD jandarmii aveau dreptul să-i snopească în bătaie pe huligani din Piața Victoriei. Chestiuni europene subtile ca, de exemplu, obligativitatea statului de a nu-și folosi excesiv forța împotriva individului chiar și atunci cînd Statul are dreptate sînt departe de înțelegerea electoratului tradițional al PSD. A o critica pe Carmen Dan, pentru că jandarmii, la ordinele ei, au dat cu gaz lacrimogen în neștire, a fost o enormă greșeală a Gabrielei Firea prin raportare la electoratul PSD.

Aceste explicații sînt însă puțin importante față de principala explicație, și cea mai importantă:

Liviu Dragnea a redus PSD-ul la o fleică pe care el o întoarce în tigaie pe o parte și pe alta, cum vrea el, ba chiar și dă să taie din ea cu cuțitul, fără ca ea să protesteze.

Din cîte se știe nu se cunosc în istoria omenirii revolte ale fleicilor pentru felul nedelicat în care sînt tratate în tigaie.

Practic, Liviu Dragnea face ce vrea cu liderii PSD, cu șefii grupurilor parlamentare, cu miniștrii, cu premierul.

Dacă vrea Liviu Dragnea le poate cere membrilor CExN, dar și membrilor Guvernului să asiste la ceremonia sculării din somn și îmbrăcării ca pe vremuri curtea de la Versailles în cazul Regelui Soare. Sînt sigur că liderii PSD s-ar cotonogi reciproc pentru ca Maiestatea Sa să-i vadă cît mai în față.

Cum a reușit Liviu Dragnea într-un partid de forța și mărimea PSD, partid care a scris practic Istoria României postdecembriste, să parvină la postura de Autocrat fără a avea prerogativele funcției de premier? Puterea lui Adrian Năstase asupra partidului, des crisă de mulți martori ai Guvernării PSD între 2000 și 2004, putea fi explicată prin dubla funcție de premier și de președinte al PSD, pe fondul unei președinții de formă exercitate de Ion Iliescu în al doilea mandat, ca urmare a unei înțelegeri cu Sistemul. Cel deal doilea mandat, rod al Diversiunii cu CV Tudor în turul al doilea, i-a fost dat lui Ion Iliescu cu condiția să se rezume la consumarea doar a privilegiilor materiale ale funcției de președinte. Jupîn deplin al României a fost indiscutabil Adrian Năstase. Despre Adrian Năstase toate amintirile ca premier și președinte de partid concurează pentru imaginea unui Șef care-i întrecea pe toți la hărnicie, consecvență și idei, dar mai ales la o viziune asupra României și a lumii, rod al lecturilor asimilate organic.

O putere asemănătoare cu a lui Adrian Năstase are Liviu Dragnea în România de după decembrie 2016 fără a beneficia de nici unul dintre avantajele lui Adrian Năstase. Nu e premier al României, are la Cotroceni un președinte care-l lucrează, e lipsit de orice viziune în materie de lume și viață.

Cum s-a putut așa ceva? se vor întreba istoricii din viitor, observînd că Liviu Dragnea face ce vrea în partid, în Guvern și în țară.

Cum să nu se întrebe așa ceva cînd Liviu Dragnea a reușit rara performanță de a da jos doi premieri de la PSD suspectați că sînt pe cale să-i iasă din lesă, a numit trei premieri tot de la PSD după cum a vrut somnul lui de dimineață și la o adică ar putea să dea jos și pe al treilea, dacă Viorica Dăncilă ar fi altceva decît pedala stîngă de la bicicleta lui Liviu Dragnea.

Atenție!

Premierii erau lideri PSD.

Ca toți liderii PSD, premierii aveau grupări în PSD. Miniștrii mai toți erau PSD-iști.

Căderea unui Guvern PSD a dus inevitabil la plecarea miniștrilor PSD din Guvern.

Cum de nu s-a creat în partid un curent vizînd răsturnarea lui Liviu Dragnea?

Procedînd în stil de Ev Mediu moldo- valah, Liviu Dragnea i-a convocat pe toți liderii PSD la nunta fiului său. Sînt sigur că trei sferturi dintre ei nu-l cunoșteau pe mire și cu atît mai puțin pe mireasă. Sînt sigur că jumătate dintre ei sînt cu Liviu Dragnea în raporturi de politețe protocolară. Toți s-au grăbit însă să răspundă convocării. Unii dintre ei și-au întrerupt concediul peste hotare pentru a nu-l supăra pe Liviu Dragnea cu absența. Normal ar fi fost ca Liviu Dragnea să nu facă din nunta sa un eveniment de partid și de stat. Ajungea ca nunta, proiectată într-un cadrul mai discret, poate peste hotare, fără tărăboiul mediatic, să beneficieze de prezența doar a neamurilor și apropiaților mirelui și miresei și desigur a lui tata socru. Nunta fiului lui Liviu Dragnea va rămîne în istorie prin absurditatea de a fi fost prezentă Viorica Dăncilă, premierul României, și a fi fost absentă mama fiului, mama soacră. Că Liviu Dragnea a ținut să-i convoace pe toți liderii PSD la nunta fiului său, verificînd atent cine a venit și cine n-a venit e de înțeles. Politicianul român, mai ales cînd e PSD-ist, nu trece în materie de prestație publică nivelul Evului Mediu moldo-valah. Dar cei care au fost convocați? Normal ar fi fost ca unii să decline invitația. În definitiv, nunta fiului lui Liviu Dragnea n avea nici o legătură cu statutul partidului, nici cu Guvernarea. Și cu toate acestea, cu excepția Gabrielei Firea, liderii PSD și membrii Guvernului, în frunte cu Viorica Dăncilă, s-au grăbit să răspundă convocării.

La Congresul PSD, spre stupoarea opiniei publice încă sănătoase la cap, Liviu Dragnea și-a adus iubita mai tînără și a plantat-o în primul rînd, deși juna navea nici în clin, nici în mînecă cu Congresul. Pentru a înțelege tratarea liderilor PSD ca niște spălătorese cu ziua, să reamintim că prezența la un Congres al partidului ca delegat sau ca invitat e o postură rîvnită de toți membrii și activiștii PSD. Numai unii au însă avantajul de a fi prezenți la Congres. Liviu Dragnea și-a adus iubita ca prezență de seamă la Congres. A pus-o între Viorica Dăncilă și Gabriela Firea. Că Viorica Dăncilă n-a zis nimic, fericită că țara o vede alături de iubita Șefului e de înțeles. Liviu Dragnea a făcut-o pe Viorica Dăncilă premier în condițiile în care în alte condiții Viorica Dăncilă n-a fi ajuns în Palatul Victoriei nici măcar în ipostaza de cărătoare de cafele pentru aparatul premierului. Dar că Gabriela Firea, ditamai primarul Capitalei, om cu simțul ridicolului, n-a zis nici pîs la așezarea sa la același nivel cu juna iubită a lui Liviu Dragnea e chiar de neînțeles. Acum, desigur, Gabriela Firea denunță dictatura lui Liviu Dragnea în partid. Ea uită însă că a fost, alături de alte femei PSD-iste, umbrelele cu care Liviu Dragnea l-a bătut în cap pe Sorin Grindeanu.

La o emisiune a Sandrei Stoicescu, la care s-a discutat despre legea off shore, președintele Comisiei pentru industrie și servicii din Camera Deputaților, liderul PSD, Iulian Iancu a prezentat ca fiind al său Proiectul legii off shore. Seara, la Antena 3, Liviu Dragnea a prezentat Proiectul ca fiind produsul personalității sale. Iulian Iancu nu țin minte să fi crîcnit a doua zi.

Olguța Vasilescu a vrut să prezinte ea în premieră Legea pensiilor. Liviu Dragnea i-a interzis s-o facă. A luat el caimacul prezentării la tv în premieră a Legii pensiilor. A zis ceva Olguța Vasilescu? A tăcut și a înghițit. La o emisiune Romînia9, discutîndu-se cine va fi premier după Mihai Tudose, Eugen Teodorovici a pariat că el va fi propus. A fost propusă Viorica Dăncilă. Eugen Teodorovici s-a supărat. Manevra sa de a trece la Pro România a fost curmată de oferta lui Liviu Dragnea de a fi ministru al Finanțelor. De atunci, Eugen Teodorovici nu iese din cuvîntul lui Liviu Dragnea. Luni seara, la emisiunea lui Ionuț Cristache de la TVR, profitînd de prezența în studio a lui Victor Ponta, l-am întrebat pe fostul premier și fostul președinte al PSD, cum de reușește Liviu Dragnea să fie pentru PSD un chiabur de pe vremuri. Victor Ponta mi-a răspuns că Liviu Dragnea dă fiecărui lider PSD ceea ce acesta dorește în materie de funcții, bani, contracte și ibovnice pe funcții. România e un fel de Teleorman în care toți cei care îl slujesc pe Liviu Dragnea primesc ceva de ronțăit.

E un răspuns la întrebarea mea.

Nu însă și la o altă întrebare, chinuitoare:

Cum de se poartă ditamai liderii PSD ca niște portari de hotel cu boierul Liviu Dragnea?

Nu cumva pentru că ei sînt chiar niște portari de hotel?!