Cine își aruncă ochii pe știrile din Turcia, nu se va plictisi. Spre exemplu, la matinal, televiziunile difuzează insistent un video în care apare un „nou născut care salută militărește în momentul venirii pe lume”.

Copilul, al cărui cordon ombilical este încă intact, „salută„ regulamentar, la cinci săptămâni de la lansarea operațiunii militare turcești Izvorul Păcii, în Siria.

„Un alt turc se naște soldat”, concluzionează știrea. Operațiunea Izvorul Păcii s-a încheiat, cel puțin oficial, dar militarizarea societății turce continuă în viteză, analizează Al-Monitor.

După tentativa de lovitură de stat din iulie 2016, turcii au fost bombardați cu imagini ale armatei. Recep Erdogan, dar și miniștrii săi, pozează și salută regulat în uniforme militare.

25 milioane de arme, 85% neînregistrate

A devenit o normă pentru politicienii de rang inferior ai Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan să pronunțe discursuri în uniformă militară, chiar dacă sunt civili.

Dar tendința militarizării nu se limitează numai la uniforme, cântece patriotice și sloganuri. Din martie 2018, cota anuală a muniției pentru civili a crescut de cinci ori (de la 200 la 1000 de cartușe).

Există 25 de milioane de arme de foc în Turcia și 85% din ele nu sunt înregistrate.

După 2002, când AKP a venit la putere, numărul polițiștilor a crescut cu 61,3%, la fel și puterile și imunitatea lor. În schimb, numărul ofițerilor din armată s-a diminuat considerabil în ultimii ani, ca urmare a reorganizărilor repetate și a epurărilor lansate de Erdogan după puciul din 2016.

În timp ce Erdogan afirmă deseori că Turcia se află „într-un război de supraviețuire”, cronicarii pro-AKP scriu despre „revoluția civilizației lui Erdogan”, în timp ce tineretul de partid face campanie pentru recrutarea în armată.

Televiziunile difuzează zilnic știri având ca fond muzical o fanfară militară otomană. Turcia a suferit mai multe lovituri de stat militare iar Erdogan a promis, în 2002, să minimalizeze rolul armatei în politică, spre entuziasmul liberalilor, kurzilor, islamiștilor și chiar acelora care susțineau ca țara să devină membru al UE.

Până la referendumul constituțional din 2010, Erdogan era sprijinit de o mare parte din țară, promițând sfârșitul tutelei militare.

Glorificarea martiriului și militarizării

Puciul eșuat din 2016 a fost un declic pentru Erdogan, apreciază Serhat Guvenc, profesor de relații internaționale la Universitatea Kadir Has. „În acel moment, procesul glorificării martiriului și al militarizării a ieșit la suprafață. Asistăm astăzi la extensia acestui proces început atunci. Când privim în prim plan, vedem civili dar starea de spirit este militarizarea”.

Întrebat cum și-a ținut Erdogan promisiunea, după 17 ani, în legătură cu minimalizarea rolului armatei în politică, Baskin Oran, profesor emerit în relații internaționale, a răspuns cu umor: a pus capăt tutelei militare doar pentru a o înlocui cu propriile sale reguli, de „bărbat” al statului.

Și-a numit fostul șef de cabinet în funcția de ministru al Apărării. În acest fel, el a dobândit nu numai sprijinul, ci și supravegherea forțelor armate.

Dovada modului în care se aplică acestea poate fi văzută în timpul invaziei Siriei. Alți observatorii apreciază că Erdogan încurajează un rol mai important al armatei în politica turcă pentru că AKP nu dorește să împartă domeniul politic cu mai mulți actori ai societății civile.

După puciul din 2016, AKP a considerat că este timpul să modeleze armata în funcție de propriile preferințe, priorități și înclinații ideologice.

Intensificarea instrumentalizării politicii externe pentru acumularea puterii politice interne, nevoia tot mai mare a AKP de a se baza pe forțele naționaliste în menținerea puterii politice, a readus militarizarea. De aici și importanța forțelor armate pe măsură ce Turcia se angajează în operațiuni militare atât în Irak, cât și în Siria.

Military style, pentru copii

Vizibilitatea simbolurilor și a imaginilor militare a devenit lucrativă pentru guvern, pe fondul eșecurilor politice și economice ale AKP. Și a problemei kurde care a devenit o chestiune internațională.

Sub protecția anonimatului, un general cu două stele a declarat: „Erdogan presupune în mod greșit că legitimitatea sa este consolidată prin manifestări ale militarismului. Palatul percepe că președintele turc este acceptat de popor ca un cer deasupra capului, așa cum au fost odată sultanii otomani. Erdogan nu poate vedea adevărul în fața sa în sondajele de opinie, din cauza ceții războinice create de prietenii săi. Nu poate auzi plângerile electoratului din cauza încurajărilor ce se fac comandantului-șef”.

Între timp, vânzările de uniforme militare pentru civili, în special pentru copii, au explodat. Nu se poate ști dacă fiecare turc se naște soldat, dar mulți alții se deghizează astăzi în ținută de camuflaj.

Te-ar putea interesa și: