Serviciile de informații americane suspectează Huawei, pe care o acuză că este finanțată de serviciile de securitate chineze, că dorește să instaleze aparatură de supraveghere electronică în interiorul infrastructurilor 5G.

În mai 2019, Statele Unite au interzis companiilor sale să colaboreze cu grupul chinez, iar Google a decis să nu îi mai furnizeze sistemul său de exploatare Android.

În Uniunea Europene, comisarul european pentru Industrie, Thierry Breton, declara în ianuarie:

„Noi, în Europa, acceptăm pe toată lumea, dar avem reguli, iar acestea sunt clare, severe.”

În realitate, setul de instrumente elaborat de toate statele membre în colaborare cu Comisia Europeană conține anumite recomandări privind ceea ce trebuie făcut pentru eliminarea riscurilor specifice desfășurării unor infrastructuri ale rețele 5G, dar reglementările nu sunt obligatorii nici pentru țări, nici pentru operatori.

Ne putem de asemenea întreba în legătură cu oportunitatea transferului de informații științifice către China, ținând cont de întrepătrunderea dintre sectorul civil și cel militar.

Chestiunea se punea și în legătură cu oamenii de știință sovietici, care reușeau să obțină de la cercetătorii civili francezi, mândri să-și prezinte descoperirile, frânturi de informații care, puse cap la cap, permiteau accesul la realizări de vârf considerate secrete.

Acest transfer de date se practică la scară mare în favoarea Chinei, din cauza numărului mare de companii occidentale care cooperează cu companiile sale, a numărului mare de studenți în domenii științifice din Statele Unite și Europa, a organismelor precum asociațiile franco-chineze, fără a mai vorbi de Ministerul Securității Statului (MSSS), identificat ca fiind însărcinat cu spionajul economic și industrial.

La prima vedere, statele autoritare precum China par mai bine înarmate decât democrațiile liberale, atât pentru a face față unei crize grave, ca actuala pandemie, cât și pentru a-și asigura autonomia în sectoarele cheie.

El pot impune cu mai mare ușurință sacrificii populațiilor lor și stabili proiecte costisitoare și obiective strategice pe termen lung.

Comentatorii își reiau deja elogiile față de conducătorii chinezi pentru modul în care au acționat împotriva pandemiei.

Chiar dacă virusul a fost inițial detectat cu rapiditate la Wuhan, ne putem totuși gândi că reacțiile din China și din lume ar fi fost mai rapide și epidemia mai puțin gravă dacă liderii chinezi nu i-ar fi sancționat și redus la tăcere pe primii medici care au încercat să dea alarma, dezvăluind apariția simptomelor.

Ce încredere se poate acorda unei țări a cărei primă grijă este să ascundă adevărul poporului său și restului lumii, pentru ca apoi să rescrie istoria epidemiei, așa cum conducătorii chinezi au început deja să o facă?

Este timpul ca Uniunea Europeană să renunțe la o viziune prea teoretică a diviziunii internaționale a muncii.

În general, mai puțină naivitate, o viziune a nevoilor și intereselor noastre pe termen lung, o mai bună conștientizare a considerentelor strategice privind comerțul nostru cu țările ne-democratice, sunt cele care ar trebui să dicteze conduita liderilor europeni.