Poate o a treia persoană să îndrepte cu adevărat ceea ce nu merge între doi soţi?

Elena Georgescu

Pădurea şi copacii

Fiecare e expert în propriile probleme, numai că adesea ne specializăm în a le întreţine, nu în a le rezolva. Ne vine greu să credem că un străin poate înţelege şi ajuta la rezolvarea unei situaţii de cuplu pe care noi înşine n-o mai stăpânim.

Oamenii se căsătoresc convinşi fiind că relaţia lor nu va fi afectată de trecerea timpului. Pe parcurs însă lucrurile se schimbă, apar compromisurile, sacrificiile, uneori minciuna. Pentru toate astea, vinovat e întotdeauna celălalt. Şi când singura preocupare a doi oameni este să se învinovăţească reciproc, fisura creşte repede, iar ei se trezesc în postura de duşmani, legaţi între ei printr-un detestat tratat de pace.

Un consilier de familie poate fi un al treilea picior al mesei, care îi asigură acesteia echilibrul. Faptul că e un „străin“ nu constituie un dezavantaj, ci un atu. Aflat între doi oameni care privesc lucrurile subiectiv, un terapeut de cuplu este în aceeaşi măsură ghid, detectiv şi negociator. E antrenat să meargă pe firul subţire ce-i leagă pe cei doi şi poate să găsească motivele ascunse care generează fisura. Poate, de asemenea, să-i facă pe cei doi să lepede armele şi să înţeleagă modul de a vedea lucrurile al celuilalt.

Desigur, un consilier doar ajută, pentru că adevărata lucrare o realizează componenţii cuplului. Un terapeut bun poate să le arate celor doi pădurea pe care nu o vedeau până atunci din cauza copacilor şi, mai ales, îi poate determina să iasă din spatele trunchiurilor în spatele cărora stăteau ascunşi.

Adrian Georgescu

Cupidon nonstop

Cred în utilitatea psihoterapeutului în cazul unui pacient, nu şi în cazul unui cuplu. Sunt convins că se pot obţine beneficii, însă doar pe termen scurt. Într-un cuplu, întotdeauna unul îl va trage pe celălalt spre cabinet, iar această diferenţă se transformă în rezistenţă din partea celui obligat. Apoi, multe cupluri tind să devină dependente de terapeut, anihilându-ş i propriile mijloace de luptă. Odată repartizată sarcina, o lasă aproape exclusiv în seama acestuia, ca atunci când angajezi o persoană pentru curăţenia casei.

În 1999, „USA Today“ a publicat un studiu realizat de consilierul de cuplu William J. Doherty, care conţinea o concluzie şocantă. În majoritatea cazurilor, aceste lungi şi scumpe sesiuni fac mai mult rău decât bine cuplului. La doi ani după terminarea terapiei, în cazul unui sfert dintre cuplurile consiliate, situaţia era mai proastă decât la începerea ei, iar alte 38 de procente deja divorţaseră.

Şi mi se pare normal. Cât ar fi de priceput, terapeutul nu este un Cupidon cu program nonstop, gata să repare mereu cu câte o săgeţică o infinitate de probleme. E mai degrabă o cârjă pe care o ai la dispoziţie doar o oră pe săptămână şi care îşi propune să elimine un şchiopătat permanent.

Ştiţi ceva? Cu banii pe care îi plătiţi anual pentru terapia de cuplu, mai bine vă luaţi perechea şi mergeţi două săptămâni singuri la munte, fără televizor, copii sau prieteni. Dacă veţi descoperi măcar o parte din bucuria de la început, sunt şanse. Dacă nu, niciun terapeut nu vă putea ajuta. Puteţi comenta pe www.adriangeorgescu.ro